Mi-e trupul cer si-n suflet zboara stoluri de ingeri impanzid abisul
intunecat al sufletului meu cu facliile sperantei de maine .
Mi-e trupul cer si toate lacrimile noptii se revarsa,renascand in
zambetele razelor de soare ale diminetii .
Mi-e trupul noapte instelata , inghetat de fulgii ce se imprastie
dezordonat pe suprafata mea.
Mi-e trupul zori de zi , pictat cu raze timide de culoare , stropit cu
caldura .
Mi-e trupul templu decorat de acordurile timpului ce se scurge fara a-si
lasa amprenta asupra mea.
Mi-e trupul cer si sufletul speranta, iar inima-mi arde caci stelele ma
dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu