26 octombrie.

Te-am iubit copil nelamurit prin roua diminetii.
Te-am iubit cu patos in nestiinta si cata absurditate a fost in dragostea noastra.
Te-am iubit printre alte chipuri,dar ai fost mai presus de toate.
Te-am iubit in idealuri ce mi-au devenit credinte si m-am incapatanat in a traii cu ele.
Te-am iubit in tacerea ce s-a intins pe luni de durere.


Am crescut  cu iubirea ce ti-am purtat-o si am crezut ca aceasta va muri odata cu mine. Am ras si am plans cu dragostea noastra ce treptat s-a stins pentru a se aprinde iar si iar si iar...
Am mers cu ea in brate prin furtuna si canicula,iar cand a obosit am refuzat sa renunt la ea,asa ca am renuntat la mine ca apoi sa renunt la tine si in final la noi . M-am imbolnavit de "asa trebuie sa fie" sau de "asa nu" si asa am ucis tot. Abia cand am ramas cu fragmente in brate,iar dragostea noastra a refuzat sa mai respire,fiind asfixiata de principiile si orgoliile noastre am constatat ca degeaba...

Te-am iubit cu durere si lacrimi si in toate acestea te-am slavit.
Te-am iubit in ciudatul si absurdul vietii noastre,cum te-am iubit gresindu-ti si gresindu-mi atat,atat de mult.
Te-am iubit in asteptare si in tacere,apoi in refuzul si fuga mea.
Te-am iubit temandu-ma si incapatanandu-ma.
Te-am iubit in rugaciuni si iertare,in regret si ofilire.
Te-am iubit intru totul si am iubit tot ce insemni.
Te-am iubit in vorbe grele si lucruri neintelese.
Te-am iubit in uitare si remuscari si in noapte si in toate stelele ce-ti apartin.
Te-am iubit si pentru ce nu ai facut.
Te-am iubit in imagini cu toata fiinta.
Te-am iubit in fapt si in cuvant.
Te-am iubit in nebunie,caci erai toata linistea mea.
Te-am iubit in ore si zile,in ani si in lumina.