sâmbătă, 30 mai 2015

Suflet frumos

Lucrurile frumoase apar in viata ta cand te astepti cel mai putin. Unele vor aparea treptat,timid cu pasi marunti,altele te vor lovi atat de puternic incat nu vei sti ce anume a fost. Unele pot fi simple coincidente trecatoare,altele iti pot fi predestinate,unele iti vor fura momente si zambete ,in timp ce altele iti vor darui clipe ce ti se vor intiparii in suflet si vor fi mereu precedate de un suras. Unele iti vor arata frumusetea simpla a vietii,altele iti vor face viata cu adevarat frumoasa . Unele vor lasa timpul sa treaca pentru a consolida ceva,altele vor construii ceva ce va trece probele timpului.
Lucrurile frumoase apar pur si simplu,intr-o zi oarecare. Fara ca tu sa prevezi asta si poate ca asta e motivul pentru care sunt mai frumoase. Poti incerca sa le eviti,sau poti munci pentru ele,le poti cauta,insa vor aparea exact la momentul potrivit,exact cand vei avea nevoie.
Tu, Suflet frumos,ai aparut brusc in dimineata mohorata a acelei zile de care imi era teama. Ai pasit cu incredere in mintea si sufletul meu,cu pasi marunti,fredonati cu pasiune ce m-au lovit cu putere facandu-ma sa privesc totul altfel,sa te privesc altfel.
Poate intalnirea noastra a fost o coincidenta,dar stiu ca nu e intamplatoare. Mi-ai furat un zambet sincer si mi-ai oferit la schimb alte zeci,mi-ai furat un moment ,dar mi-ai cladit alte mii,mi-ai construit o lume a mea,a noastra,departe de realitate,dar mai reala decat a celorlati.
Frumustea simpla a vietii esti tu si din acea dimineata mohorata continui sa-mi simplifici lucrurile facand totul mai frumos.Lasam timpul sa treaca,dar in fiecare zi lucrurile devin mai profunde,mai bine consolidate si se leaga cu mai multa incredere decat in ziua precedenta.
Ai aparut neasteptat cu zambetul tau fermecator,intr-o zi oarecare ce era predestinata a fi posaca si imbibata in trecut si durere , schimband cursul lucrurilor .Te-ai sincronizat perfect,ai ajuns exact cand aveam nevoie de tine si imi place sa cred ca toate acestea sunt reciproce pentru ca dragul meu,poate este intamplare,dar modul in care se leaga totul nu e coincidenta.
Ma regasesc in atatea forme in tine si poate asta face lucrurile confortabile.
Mi-ai atins sufletul cu doar cateva cuvinte si l-ai facut sa tremure de emotie,iar el timid si tacut s-a asezat in palma ta ascultandu-te caci cuvintele tale l-au readus la viata. I-ai dat incredere si puterea de a se ridica,l-ai incurajat fara a spune prea multe si ai transformat tristul existential in nesemnificativ,ducand sentimentele la un alt nivel,ceva mai "sus" decat au indraznit altii .
Exista o comuniune perfecta,inexplicabila intre mine si tine,intre noi. Totul e atat de "la locul lui",de ideal, de"prea perfect" de parca ne leaga o viata,mai multe...sau ceva mai mult .
E mister si certitudine intre noi,e simplitate si liniste,e fericire nascuta din sinceritate si incredere.
Nu te pot definii,poate ca esti raspunsul tuturor noptilor mele inundate de lacrimi sau a momentelor de indelunga tacere,poate esti iluzie trecatoare , fantasma de care-mi agat bucuria sau fericirea-mi predestinata. Nu stiu,stiu doar ca esti tu . Oriunde,in orice,oricand.O alta certitudine este ca imi esti drag,imi esti atat de drag Suflet frumos...

miercuri, 27 mai 2015

Scrisoare catre parinti

De la atomi si molecule,pana la celulule . De la prima bataie a inimi mele si pana la ultima si dincolo de viata va apartin. Sunt rodul iubirii de mult trecute sau o greseala absurda,oricare din cele doua variante ar fi ideea e aceiasi. Datorita voua exist , iar voi va continuati existenta prin mine.
Mi-ati predat diverse lecti prin prezenta sau absenta si va sunt recunoscatoare pentru omul ce sunt astazi si cel ce voi deveni,dar...
Tata...am atatea intrebari ce par a nu-si gasi raspunsul si atatea sperante desarte. Nu ai fost aici ...niciodata si stiu ca nu vei fi.Mi-au lipsit ani la rand imbratisarile si cuvintele tale. Indiferenta cu care ai ales sa ma tratezi a fost putin cam mult pentru o biata copila .Mi-ai sfaramat sufletul in bucati cu aceleasi maini ce au spus ramas bun inainte de a te cunoaste.As fi vrut sa nu mai doara,dar povestile cu "nu-mi pasa" nu functioneaza . Mi-as dori sa inteleg,la fel cum mi-am dorit sa te urasc,dar e un sentiment mai dificil de purtat decat toata suferinta mea.
Copilaria mi-a fost umbrita de absenta ta pentru ca ai fost acel ceva ce l-am asteptat mereu , dar nu s-a iviti niciodata. Nu am inteles cum alti iti pot oferi afectiune lor in timp ce propriul meu parinte e atat de nepasator.Am crescut cautandu-te cu disperare si treptat m-am maturizat avand aceleasi intrebari cu raspunsuri necunoscute,doar ca astazi draga tata...pot privii in fata fara dorinta de a ma tine tu de mana.
Am considerat ca tot timpul ce a trecut te-a facut sa intelegi cat de mult ai gresit ,dar tot acest timp ne-a transformat doar in doi straini. Nu am amintiri cu tine,prea putine. Cat despre tine sau viata ta nu stiu mai nimic, lucru ce se aplica si in cazul tau. Nu ma cunosti,cu toate ca mi-ar place,dar e tarziu pentru a mai repara ceva pentru ca vezi tu...poate voi fi mereu copilul tau , dar nu mai sunt copil demult.
Astazi nu te urasc,nu te iubesc si totusi nu-mi esti chiar indiferent,astazi nu mai doare decat ce a fost,nu si ce este. Nu iti judec alegerile,nici nu sunt suparata pe tine,doar ca nu te pot ierta si...
Mama,nu ai fost perfecta pentru ca da,copii nu vin cu instructiuni (vorba ta),insa ai fost si esti tot ce am mai bun in viata. M-ai tinut in brate in toate etapele vietii mele zbuciumate,mi-ai ingrijit juliturile de pe genunchi,dar mi-ai pansat si sufletul cu grija. M-ai aruncat in furtuna vietii mele,a noastre,m-ai lasat sa cad,sa-mi invat lectiile ca apoi sa ma aduni din nou si din nou...
Cu toate ca nu am pasi in lume cu instructiuni,ai stiu mereu ce anume am nevoie si mi-ai oferit mai mult decat mi-a fost necesar . Mi-ai fost sprijin si exemplu si ai dat nastere in mine unei puternice dorinte,acea de a reusi sa fac pentru copii mei macar jumatate din ce ai facut tu pentru mine,insa mi-e teama ca voi esua .
Nu am fost acel copil minune care asculta cu strictete cuvintele tale,motiv pentru care probabil nu mi-ai impus bariere,nu ai spus nu,doar ai grija .Au fost zile in care am considerat asta nepasare,dar acum inteleg cat a fost de dificil pentru tine sa-i lasi odraslei tale libertate de alegere cand anticipai fiecare miscare. Am cazut de atatea ori,m-am ratacit,mi-am pierdut increderea si speranta,am esuat,dar tu ai fost neclintita la "capataiul meu" . Nu m-ai judecat ,ai analizat cu mine problemele ce prindeau aroma de vin alb,demidulce si fum de tigara .
Au trecut de mult zilele cand ostenita imi citeai povesti,iar egoista te rugam sa-mi mai citesti ... cat credeam in basmele lui Ispirescu,astazi am alte credinte si teluri .
Sunt mai incapatanata,mai egoista,mai complicata decat tine ,dar in ciuda defectelor mele ,continui sa vezi acel "bine"in mine si imi alimentezi visele si ideile. Nu m-ai lasat sa urasc,m-ai invatat sa iert. Nu mi-ai impus nimic,mi-ai zis doar ca pentru tot trebuie sa muncesc si ca respectul se castiga,nu se cere.
Omenirea nu ar avea nevoie de ingeri,religii sau alte bazaconii ce te fac sa iti doresti sa fi mai bun,omenirea ar avea nevoie de o mama ca tine .
Nu am cuvinte sa-ti spun cat de minunata esti si nici o fapta nu ar fi suficient de mareata pentru tine,caci esti mai presus de tot si oricat as incerca sa-mi imaginez ceva mai bun nu as reusii .



*Dragi parinti,tineti-va copii aproape de sufletul vostru,nu le bloca-ti orizonturile. Oferiti-le libertate de exprimare . Incurajati-le ideile. Discutati liber si fara teama. Nu le aratati cat de sumbru e totul in jurul lor,aratati-le partea buna. Lasati-i sa greseasca ,asa vor invata si vor intelege viata intr-un mod mai simplu,in modul lor.
A gresi este firesc,zicea o vorba, asa ca nu-i face-ti sa se simta prost pentru ceva ce nu inteleg,ajutati-i sa priceapa,invatati-i sa ierte si sa accepte . Stiu cat doriti sa ii protejati,dar ascunzandu-le adevarul nu e solutia,daca familia ii minte...cum ar mai putea avea incredere in alti sau chiar in voi ? Tratati-va copii cu respect si asta vor face si ei. Nu cere-ti lucruri si impune conditii pe care nici voi nu le indepliniti,doar pentru ca voi sunteti parintii. Daca mergi pe acest principiu,doar asta vei ramane. Parinte. Nu prieten,nici confident,totul va fi formal si distant,ve-ti sti necesarul,sau nici macar atat. Nu va avea incredere in voi si nici nu ve-ti fi apropiati,asa cum iti doresti tu si iti spun sigur ca in egala masura si el .
In final vreau doar sa va mai spun ca...demult si voi a-ti fost copii,amintiti-va de acele zile si nu repetati greselile celor de inainte. Modul in care iti tratezi copilul astazi va fi identic cu cel in care pruncul tau te va rasplati maine si in orice alta  zi din viitor. *