De la atomi si molecule,pana la celulule . De la prima bataie a inimi mele si pana la ultima si dincolo de viata va apartin. Sunt rodul iubirii de mult trecute sau o greseala absurda,oricare din cele doua variante ar fi ideea e aceiasi. Datorita voua exist , iar voi va continuati existenta prin mine.
Mi-ati predat diverse lecti prin prezenta sau absenta si va sunt recunoscatoare pentru omul ce sunt astazi si cel ce voi deveni,dar...
Tata...am atatea intrebari ce par a nu-si gasi raspunsul si atatea sperante desarte. Nu ai fost aici ...niciodata si stiu ca nu vei fi.Mi-au lipsit ani la rand imbratisarile si cuvintele tale. Indiferenta cu care ai ales sa ma tratezi a fost putin cam mult pentru o biata copila .Mi-ai sfaramat sufletul in bucati cu aceleasi maini ce au spus ramas bun inainte de a te cunoaste.As fi vrut sa nu mai doara,dar povestile cu "nu-mi pasa" nu functioneaza . Mi-as dori sa inteleg,la fel cum mi-am dorit sa te urasc,dar e un sentiment mai dificil de purtat decat toata suferinta mea.
Copilaria mi-a fost umbrita de absenta ta pentru ca ai fost acel ceva ce l-am asteptat mereu , dar nu s-a iviti niciodata. Nu am inteles cum alti iti pot oferi afectiune lor in timp ce propriul meu parinte e atat de nepasator.Am crescut cautandu-te cu disperare si treptat m-am maturizat avand aceleasi intrebari cu raspunsuri necunoscute,doar ca astazi draga tata...pot privii in fata fara dorinta de a ma tine tu de mana.
Am considerat ca tot timpul ce a trecut te-a facut sa intelegi cat de mult ai gresit ,dar tot acest timp ne-a transformat doar in doi straini. Nu am amintiri cu tine,prea putine. Cat despre tine sau viata ta nu stiu mai nimic, lucru ce se aplica si in cazul tau. Nu ma cunosti,cu toate ca mi-ar place,dar e tarziu pentru a mai repara ceva pentru ca vezi tu...poate voi fi mereu copilul tau , dar nu mai sunt copil demult.
Astazi nu te urasc,nu te iubesc si totusi nu-mi esti chiar indiferent,astazi nu mai doare decat ce a fost,nu si ce este. Nu iti judec alegerile,nici nu sunt suparata pe tine,doar ca nu te pot ierta si...
Mama,nu ai fost perfecta pentru ca da,copii nu vin cu instructiuni (vorba ta),insa ai fost si esti tot ce am mai bun in viata. M-ai tinut in brate in toate etapele vietii mele zbuciumate,mi-ai ingrijit juliturile de pe genunchi,dar mi-ai pansat si sufletul cu grija. M-ai aruncat in furtuna vietii mele,a noastre,m-ai lasat sa cad,sa-mi invat lectiile ca apoi sa ma aduni din nou si din nou...
Cu toate ca nu am pasi in lume cu instructiuni,ai stiu mereu ce anume am nevoie si mi-ai oferit mai mult decat mi-a fost necesar . Mi-ai fost sprijin si exemplu si ai dat nastere in mine unei puternice dorinte,acea de a reusi sa fac pentru copii mei macar jumatate din ce ai facut tu pentru mine,insa mi-e teama ca voi esua .
Nu am fost acel copil minune care asculta cu strictete cuvintele tale,motiv pentru care probabil nu mi-ai impus bariere,nu ai spus nu,doar ai grija .Au fost zile in care am considerat asta nepasare,dar acum inteleg cat a fost de dificil pentru tine sa-i lasi odraslei tale libertate de alegere cand anticipai fiecare miscare. Am cazut de atatea ori,m-am ratacit,mi-am pierdut increderea si speranta,am esuat,dar tu ai fost neclintita la "capataiul meu" . Nu m-ai judecat ,ai analizat cu mine problemele ce prindeau aroma de vin alb,demidulce si fum de tigara .
Au trecut de mult zilele cand ostenita imi citeai povesti,iar egoista te rugam sa-mi mai citesti ... cat credeam in basmele lui Ispirescu,astazi am alte credinte si teluri .
Sunt mai incapatanata,mai egoista,mai complicata decat tine ,dar in ciuda defectelor mele ,continui sa vezi acel "bine"in mine si imi alimentezi visele si ideile. Nu m-ai lasat sa urasc,m-ai invatat sa iert. Nu mi-ai impus nimic,mi-ai zis doar ca pentru tot trebuie sa muncesc si ca respectul se castiga,nu se cere.
Omenirea nu ar avea nevoie de ingeri,religii sau alte bazaconii ce te fac sa iti doresti sa fi mai bun,omenirea ar avea nevoie de o mama ca tine .
Nu am cuvinte sa-ti spun cat de minunata esti si nici o fapta nu ar fi suficient de mareata pentru tine,caci esti mai presus de tot si oricat as incerca sa-mi imaginez ceva mai bun nu as reusii .
*Dragi parinti,tineti-va copii aproape de sufletul vostru,nu le bloca-ti orizonturile. Oferiti-le libertate de exprimare . Incurajati-le ideile. Discutati liber si fara teama. Nu le aratati cat de sumbru e totul in jurul lor,aratati-le partea buna. Lasati-i sa greseasca ,asa vor invata si vor intelege viata intr-un mod mai simplu,in modul lor.
A gresi este firesc,zicea o vorba, asa ca nu-i face-ti sa se simta prost pentru ceva ce nu inteleg,ajutati-i sa priceapa,invatati-i sa ierte si sa accepte . Stiu cat doriti sa ii protejati,dar ascunzandu-le adevarul nu e solutia,daca familia ii minte...cum ar mai putea avea incredere in alti sau chiar in voi ? Tratati-va copii cu respect si asta vor face si ei. Nu cere-ti lucruri si impune conditii pe care nici voi nu le indepliniti,doar pentru ca voi sunteti parintii. Daca mergi pe acest principiu,doar asta vei ramane. Parinte. Nu prieten,nici confident,totul va fi formal si distant,ve-ti sti necesarul,sau nici macar atat. Nu va avea incredere in voi si nici nu ve-ti fi apropiati,asa cum iti doresti tu si iti spun sigur ca in egala masura si el .
In final vreau doar sa va mai spun ca...demult si voi a-ti fost copii,amintiti-va de acele zile si nu repetati greselile celor de inainte. Modul in care iti tratezi copilul astazi va fi identic cu cel in care pruncul tau te va rasplati maine si in orice alta zi din viitor. *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu