-Felii de portocale- | Scrisoare catre jumatatea infinitului meu .

Probabil ne-am intalnit deseori pe strada,dar prea grabiti fiind nu ne-am observat sau poate ca ne-am intalnit numai in ideologiile despre viata si planurile comune de viitor despre care inca nu ne-am povestit,poate ne-am intalnit la cafeneaua de pe colt dimineata si ne-am baut cafeau zile in sir impreuna fara a sti unul de prezenta celuilalt,tu pentru mine fiind doar tipul ratacit in spatiu de la masa de langa despre care in mod cert am avut cateva comentarii rautacioase,iar eu tipa micuta cu pasi lenesi,dezorientati si tematori sau poate nici macar atat.
Poate ne-am ciocnit pe coridor in liceu si ti-am zambit stanjenita,dar sigur nu iti amintesti de asta.Poate ca tu mi-ai cedat locul in autobuz in acea zi friguroasa de iarna in care nimic bun nu se intampla sau poate ca ai privit cum trec anotimpurile peste parc,iar eu sunt dimineata in acelasi loc,cinci zile din saptamana cu aceiasi cafea dulce in mana procurata de la tonomatul din mijloc,mi-ai prins tabietul?  Sigur ai zarit-o undeva prin imaginile din capul tau pe fata aia ce pur si simplu priveste oamenii in timp ce-si savureaza ultima gura din pahar,ce scrie randuri pana la epuizare sau se pierde printre filele unei carti cu un zambet satisfacut. Nu e asta,nu? Nu te-am nimerit...
In cazul asta poate ca inca nu ne-am intalnit ,e trist ca inca nu ne-am zambit,nu?
Sunt curioasa cine esti,pe unde-ti umbla sufletul acum cand eu iti scriu sau ce degete strangi la piept,cui declari iubirea-mi predestinata ? Ce iluzii impletesti si in cate ganduri mi-ai dat viata ?
Totusi,poate ca nu te-ai gandit nici o secunda la mine cu toate ca eu ti-am inchinat cateva ganduri fugitive,mi-am construit o imagine a ta,nu fizica, cu toate ca nu m-ar deranja sa fii cat de cat prezentabil,o imagine a mintii ,un fel de harta a sufletului tau pe care o parcurg uneori si zambesc.
Ma gandesc la tine in special seara,toate stelele ma duc la tine,uneori iti povestesc intamplari,trairi,lucruri ce m-am marcat intr-un mod pozitiv sau negativ,experiente. In unele zile ma intreb daca esti bine,in altele pe unde te-ai ratacit sau daca esti macar pe aproape,alteori ma gandesc ca poate nu ne vom intalni sau poate ca ne-am ratat sansa in viata asta,dar zambeste,avem atatea vieti,cumva la momentul potrivit,cand unul dintre noi va avea nevoie de celalalt ne vom gasi,dar pana atunci vreau sa fii fericit,sa te bucuri de fiecare moment,sa iti implinesti visele si mai presus de toate sper sa iubesti . Iubeste tot ce faci si tot ce te inconjoara. Iubeste oamenii de langa tine si apreciaza-i. Iubeste sincer,dar intai de toate iubeste-te pe tine.


P.S. Traieste,iubeste,zambeste,viseaza,fii mereu copil,iar cand te pregatesti sa renunti,te rog sa o iei de la inceput.

Dragostea nu este...

Dragostea nu este despre persoana la care te gandesti la 3 dimineata cand esti trist si singur,e despre persoana spre care ratacesti in timpul zilei cand esti ocupat,persoana care iti fura timp cand nu ai timp. 

Dragostea nu e despre persoana spre care fugi cand nu e nimeni in preajma,ci despre omul spre care-ti fuge sufletul cand esti inconjurat de nenumarate chipuri,omul pe care il alegi din atatia.

Dragostea nu este nicidecum despre sute de mesaje si conversatii nesfarsite,dialoguri de umplutura,nu e nici despre a trece timpul,dragostea este simplitate si sens,despre lucruri ce se dezvolta in afara cuvintelor,despre comunicarea dintre inimi.

Dragostea nu este despre fapte marete gandite cu ani lumina inainte,dichisite,reanalizate ,planuite in amanunt,ci despre lucruri marunte,spontane pentru ca dragostea nu e despre perfectiune,e mai degraba despre totalitatea stangaciilor.

Dragostea nu e orice,oricum in oricine,dragostea e energia pura ce curge prin degetele ce comunica neincetat,despre magia din privirile ce spun atatea povesti,despre toate acele zambete sincere ce nu le poti controla ,despre momentele ce le derulezi la nesfarsit,despre armistitiu dintre suflet si minte,nu despre iluzii absurde ,despre apropierea sufleteasca nu fizica.

Dragostea este despre timpul pe care il apreciezi alaturi de acea persoana,despre lucruri ce curg fara a intervenii,lucruri ce se leaga mai profund cu fiecare zi,despre emotie.

Dragostea nu e despre totalitatea sanselor ratate,irosite de celalalt,ci despre creditul pe care continui sa-l oferi neconditionat pentru ca o greseala nu defineste o persoana,iar dragostea nu este limitata.

Dragostea nu poate fi impusa,definita in diversi parametrii de specialitate,ea pur si simplu exista,nu tu ii dai viata,ci ea te renaste,te redefineste,te remodeleaza aducand la suprafata binele ce incerci sa il ingropi.

Dragostea nu este despre cantitate,ci despre calitate,despre aprecierea celuilalt si despre acceptare.

Dragostea este armonia si pacea ce se leaga de sufletele voastre ,despre uniune si completare,nu despre aparente.

Dragostea nu este astazi,maine sau ieri.Dragostea nu are timpuri sau moduri de conjugare,nu a fost sau va fi,dragostea este doar acum si maine tot acum va fi ,iar ieri tot un acum a fost . Dragostea e doar prezent,prezentul de maine sau de ieri ori cel de acum e egal,caci dragostea nu cunoaste secundele,doar sufletul si timpul e oricum o iluzie.

26 octombrie.

Te-am iubit copil nelamurit prin roua diminetii.
Te-am iubit cu patos in nestiinta si cata absurditate a fost in dragostea noastra.
Te-am iubit printre alte chipuri,dar ai fost mai presus de toate.
Te-am iubit in idealuri ce mi-au devenit credinte si m-am incapatanat in a traii cu ele.
Te-am iubit in tacerea ce s-a intins pe luni de durere.


Am crescut  cu iubirea ce ti-am purtat-o si am crezut ca aceasta va muri odata cu mine. Am ras si am plans cu dragostea noastra ce treptat s-a stins pentru a se aprinde iar si iar si iar...
Am mers cu ea in brate prin furtuna si canicula,iar cand a obosit am refuzat sa renunt la ea,asa ca am renuntat la mine ca apoi sa renunt la tine si in final la noi . M-am imbolnavit de "asa trebuie sa fie" sau de "asa nu" si asa am ucis tot. Abia cand am ramas cu fragmente in brate,iar dragostea noastra a refuzat sa mai respire,fiind asfixiata de principiile si orgoliile noastre am constatat ca degeaba...

Te-am iubit cu durere si lacrimi si in toate acestea te-am slavit.
Te-am iubit in ciudatul si absurdul vietii noastre,cum te-am iubit gresindu-ti si gresindu-mi atat,atat de mult.
Te-am iubit in asteptare si in tacere,apoi in refuzul si fuga mea.
Te-am iubit temandu-ma si incapatanandu-ma.
Te-am iubit in rugaciuni si iertare,in regret si ofilire.
Te-am iubit intru totul si am iubit tot ce insemni.
Te-am iubit in vorbe grele si lucruri neintelese.
Te-am iubit in uitare si remuscari si in noapte si in toate stelele ce-ti apartin.
Te-am iubit si pentru ce nu ai facut.
Te-am iubit in imagini cu toata fiinta.
Te-am iubit in fapt si in cuvant.
Te-am iubit in nebunie,caci erai toata linistea mea.
Te-am iubit in ore si zile,in ani si in lumina.

Infinit din infinit .

Suntem parti nemarginite de necuprins ale unui infinit ce cuprinde un altul,ce apartine unui infinit distinct de acestea,dar strans legat de un alt necuprins,parte a unei nemarginiri.
Tu esti parte integrala a infinitului sufletului meu,iar eu parte intreaga a nemarginirii tale. Impreuna suntem doar un alt necuprins ce va da nastere unei eternitati ce va continua la nesfarsit sa creeze farame de infinit,caci ce se naste nu moare . Creste,se dezvolta,ajunge la maturitate,iar in final se transforma intr-o parte a unui alt infinit.
Porti in privire toata nemarginirea mea ,iar sufletu-ti-e pura eternitate ce-mi sta in brate . Pe trupul meu e doar lumina umbrei necuprinsului tau,iar in pletele ce-mi fac cununa peste umeri tot umbra ta este . Te legeni alene peste dorul nestins ce ti-l port stingandu-l in infinit .

Infinit din infinit ne-am nascut devenind o singura nemarginire ce se va
transforma intr-o alta si va da nastere la randul ei altor necuprinsuri ce nu vor lua sfarsit nicicand,caci ce se naste nu moare.

Suflet frumos

Lucrurile frumoase apar in viata ta cand te astepti cel mai putin. Unele vor aparea treptat,timid cu pasi marunti,altele te vor lovi atat de puternic incat nu vei sti ce anume a fost. Unele pot fi simple coincidente trecatoare,altele iti pot fi predestinate,unele iti vor fura momente si zambete ,in timp ce altele iti vor darui clipe ce ti se vor intiparii in suflet si vor fi mereu precedate de un suras. Unele iti vor arata frumusetea simpla a vietii,altele iti vor face viata cu adevarat frumoasa . Unele vor lasa timpul sa treaca pentru a consolida ceva,altele vor construii ceva ce va trece probele timpului.
Lucrurile frumoase apar pur si simplu,intr-o zi oarecare. Fara ca tu sa prevezi asta si poate ca asta e motivul pentru care sunt mai frumoase. Poti incerca sa le eviti,sau poti munci pentru ele,le poti cauta,insa vor aparea exact la momentul potrivit,exact cand vei avea nevoie.
Tu, Suflet frumos,ai aparut brusc in dimineata mohorata a acelei zile de care imi era teama. Ai pasit cu incredere in mintea si sufletul meu,cu pasi marunti,fredonati cu pasiune ce m-au lovit cu putere facandu-ma sa privesc totul altfel,sa te privesc altfel.
Poate intalnirea noastra a fost o coincidenta,dar stiu ca nu e intamplatoare. Mi-ai furat un zambet sincer si mi-ai oferit la schimb alte zeci,mi-ai furat un moment ,dar mi-ai cladit alte mii,mi-ai construit o lume a mea,a noastra,departe de realitate,dar mai reala decat a celorlati.
Frumustea simpla a vietii esti tu si din acea dimineata mohorata continui sa-mi simplifici lucrurile facand totul mai frumos.Lasam timpul sa treaca,dar in fiecare zi lucrurile devin mai profunde,mai bine consolidate si se leaga cu mai multa incredere decat in ziua precedenta.
Ai aparut neasteptat cu zambetul tau fermecator,intr-o zi oarecare ce era predestinata a fi posaca si imbibata in trecut si durere , schimband cursul lucrurilor .Te-ai sincronizat perfect,ai ajuns exact cand aveam nevoie de tine si imi place sa cred ca toate acestea sunt reciproce pentru ca dragul meu,poate este intamplare,dar modul in care se leaga totul nu e coincidenta.
Ma regasesc in atatea forme in tine si poate asta face lucrurile confortabile.
Mi-ai atins sufletul cu doar cateva cuvinte si l-ai facut sa tremure de emotie,iar el timid si tacut s-a asezat in palma ta ascultandu-te caci cuvintele tale l-au readus la viata. I-ai dat incredere si puterea de a se ridica,l-ai incurajat fara a spune prea multe si ai transformat tristul existential in nesemnificativ,ducand sentimentele la un alt nivel,ceva mai "sus" decat au indraznit altii .
Exista o comuniune perfecta,inexplicabila intre mine si tine,intre noi. Totul e atat de "la locul lui",de ideal, de"prea perfect" de parca ne leaga o viata,mai multe...sau ceva mai mult .
E mister si certitudine intre noi,e simplitate si liniste,e fericire nascuta din sinceritate si incredere.
Nu te pot definii,poate ca esti raspunsul tuturor noptilor mele inundate de lacrimi sau a momentelor de indelunga tacere,poate esti iluzie trecatoare , fantasma de care-mi agat bucuria sau fericirea-mi predestinata. Nu stiu,stiu doar ca esti tu . Oriunde,in orice,oricand.O alta certitudine este ca imi esti drag,imi esti atat de drag Suflet frumos...

Scrisoare catre parinti

De la atomi si molecule,pana la celulule . De la prima bataie a inimi mele si pana la ultima si dincolo de viata va apartin. Sunt rodul iubirii de mult trecute sau o greseala absurda,oricare din cele doua variante ar fi ideea e aceiasi. Datorita voua exist , iar voi va continuati existenta prin mine.
Mi-ati predat diverse lecti prin prezenta sau absenta si va sunt recunoscatoare pentru omul ce sunt astazi si cel ce voi deveni,dar...
Tata...am atatea intrebari ce par a nu-si gasi raspunsul si atatea sperante desarte. Nu ai fost aici ...niciodata si stiu ca nu vei fi.Mi-au lipsit ani la rand imbratisarile si cuvintele tale. Indiferenta cu care ai ales sa ma tratezi a fost putin cam mult pentru o biata copila .Mi-ai sfaramat sufletul in bucati cu aceleasi maini ce au spus ramas bun inainte de a te cunoaste.As fi vrut sa nu mai doara,dar povestile cu "nu-mi pasa" nu functioneaza . Mi-as dori sa inteleg,la fel cum mi-am dorit sa te urasc,dar e un sentiment mai dificil de purtat decat toata suferinta mea.
Copilaria mi-a fost umbrita de absenta ta pentru ca ai fost acel ceva ce l-am asteptat mereu , dar nu s-a iviti niciodata. Nu am inteles cum alti iti pot oferi afectiune lor in timp ce propriul meu parinte e atat de nepasator.Am crescut cautandu-te cu disperare si treptat m-am maturizat avand aceleasi intrebari cu raspunsuri necunoscute,doar ca astazi draga tata...pot privii in fata fara dorinta de a ma tine tu de mana.
Am considerat ca tot timpul ce a trecut te-a facut sa intelegi cat de mult ai gresit ,dar tot acest timp ne-a transformat doar in doi straini. Nu am amintiri cu tine,prea putine. Cat despre tine sau viata ta nu stiu mai nimic, lucru ce se aplica si in cazul tau. Nu ma cunosti,cu toate ca mi-ar place,dar e tarziu pentru a mai repara ceva pentru ca vezi tu...poate voi fi mereu copilul tau , dar nu mai sunt copil demult.
Astazi nu te urasc,nu te iubesc si totusi nu-mi esti chiar indiferent,astazi nu mai doare decat ce a fost,nu si ce este. Nu iti judec alegerile,nici nu sunt suparata pe tine,doar ca nu te pot ierta si...
Mama,nu ai fost perfecta pentru ca da,copii nu vin cu instructiuni (vorba ta),insa ai fost si esti tot ce am mai bun in viata. M-ai tinut in brate in toate etapele vietii mele zbuciumate,mi-ai ingrijit juliturile de pe genunchi,dar mi-ai pansat si sufletul cu grija. M-ai aruncat in furtuna vietii mele,a noastre,m-ai lasat sa cad,sa-mi invat lectiile ca apoi sa ma aduni din nou si din nou...
Cu toate ca nu am pasi in lume cu instructiuni,ai stiu mereu ce anume am nevoie si mi-ai oferit mai mult decat mi-a fost necesar . Mi-ai fost sprijin si exemplu si ai dat nastere in mine unei puternice dorinte,acea de a reusi sa fac pentru copii mei macar jumatate din ce ai facut tu pentru mine,insa mi-e teama ca voi esua .
Nu am fost acel copil minune care asculta cu strictete cuvintele tale,motiv pentru care probabil nu mi-ai impus bariere,nu ai spus nu,doar ai grija .Au fost zile in care am considerat asta nepasare,dar acum inteleg cat a fost de dificil pentru tine sa-i lasi odraslei tale libertate de alegere cand anticipai fiecare miscare. Am cazut de atatea ori,m-am ratacit,mi-am pierdut increderea si speranta,am esuat,dar tu ai fost neclintita la "capataiul meu" . Nu m-ai judecat ,ai analizat cu mine problemele ce prindeau aroma de vin alb,demidulce si fum de tigara .
Au trecut de mult zilele cand ostenita imi citeai povesti,iar egoista te rugam sa-mi mai citesti ... cat credeam in basmele lui Ispirescu,astazi am alte credinte si teluri .
Sunt mai incapatanata,mai egoista,mai complicata decat tine ,dar in ciuda defectelor mele ,continui sa vezi acel "bine"in mine si imi alimentezi visele si ideile. Nu m-ai lasat sa urasc,m-ai invatat sa iert. Nu mi-ai impus nimic,mi-ai zis doar ca pentru tot trebuie sa muncesc si ca respectul se castiga,nu se cere.
Omenirea nu ar avea nevoie de ingeri,religii sau alte bazaconii ce te fac sa iti doresti sa fi mai bun,omenirea ar avea nevoie de o mama ca tine .
Nu am cuvinte sa-ti spun cat de minunata esti si nici o fapta nu ar fi suficient de mareata pentru tine,caci esti mai presus de tot si oricat as incerca sa-mi imaginez ceva mai bun nu as reusii .



*Dragi parinti,tineti-va copii aproape de sufletul vostru,nu le bloca-ti orizonturile. Oferiti-le libertate de exprimare . Incurajati-le ideile. Discutati liber si fara teama. Nu le aratati cat de sumbru e totul in jurul lor,aratati-le partea buna. Lasati-i sa greseasca ,asa vor invata si vor intelege viata intr-un mod mai simplu,in modul lor.
A gresi este firesc,zicea o vorba, asa ca nu-i face-ti sa se simta prost pentru ceva ce nu inteleg,ajutati-i sa priceapa,invatati-i sa ierte si sa accepte . Stiu cat doriti sa ii protejati,dar ascunzandu-le adevarul nu e solutia,daca familia ii minte...cum ar mai putea avea incredere in alti sau chiar in voi ? Tratati-va copii cu respect si asta vor face si ei. Nu cere-ti lucruri si impune conditii pe care nici voi nu le indepliniti,doar pentru ca voi sunteti parintii. Daca mergi pe acest principiu,doar asta vei ramane. Parinte. Nu prieten,nici confident,totul va fi formal si distant,ve-ti sti necesarul,sau nici macar atat. Nu va avea incredere in voi si nici nu ve-ti fi apropiati,asa cum iti doresti tu si iti spun sigur ca in egala masura si el .
In final vreau doar sa va mai spun ca...demult si voi a-ti fost copii,amintiti-va de acele zile si nu repetati greselile celor de inainte. Modul in care iti tratezi copilul astazi va fi identic cu cel in care pruncul tau te va rasplati maine si in orice alta  zi din viitor. *

Maturitate...sau cam asa ceva .

-Vreau liniste , i-am urlat printre randuri , iar el mi-a urat "bun venit in viata"  .

A doua zi m-am trezit resemnata,meditasem suficient si impacata mi-am inceput ziua . Aceiasi cafea prea dulce,acelasi miros de tigara ce-mi inconjoara diminetile . Aceleasi scari vesnic prafuite,aceiasi lumina difuza,trista,a casei. Aceleasi chipuri imbatranite de timp,reci si mult prea seci pentru firea mea entuziasta.
Dezaprobam cu desavarsire ideea ca viata e un lung sir de esecuri ce-ti vor umple ziua,iar partea buna odata cu timpul se neutralizeaza.
Terminasem curatenie in casa,lucrurile erau intr-o ordine ideala,dar eu simteam atata mizerie in jurul meu incat nimic nu ma multumea. Pentru cateva momente m-am deconectat,priveam absent,playlist-ul se terminase de ceva timp. Incepusem un monolog amical cu eul meu interior,ajunsesem undeva prea departe de realitate,din prezent inapoi in trecut si dupa o indelunga analiza m-am inconjurat cu imagini ale viitorului . Am sfarsit vazandu-ma moarta,ingrozita,singura si...in orice masura atat de "ne eu" .
"Nu poate fi asa" , mi-am zis in gand. Am inceput sa grabesc lucrurile,eram in intarziee ,dar nu era o noutate. Viata mea devenise atat de inghesuita incat totul se rezuma la fuga. Fuga de mine,de prieteni,de familie,de iubire,de viata si toate pentru ca sunt insetata de timp,nu-mi ajunge,e prea putin parca...
Nemultumita de fata mea , de mine in general am ajuns la liceu.
Acelasi apel sa aflu pe unde este Sebi,acelasi raspuns "Acum plec" . Uneori ma intreb de ce mai sun, dar poate ca mi-a intrat in reflex,motiv pentru care uneori ma trezesc cu el in telefon si uit de ce l-am apelat .
Aceiasi oameni plictisiti in fata liceului,aceiasi profesori fara viata,aceleasi ore ce parca nu se sfarsesc. Aceleasi discutii si evident aceiasi tigara din pauza. Bine,mereu alta,dar aceiasi,intelegi nu ?
Complet stoarsa de viata ajung acasa . Certuri,discutii,lacrimi . Din nou muzica,sora-mea si finalul de care nu m-as putea lipsii,momentele petrecute cu ea. Urlu,fac crize,tacuta ma asculta,situatia degenereaza,explodez . In graba mea de a exprima prea mult in acelasi timp ma balbai,radem,ne prostim. Merge la somn .
In singuratate si intuneri reanalizez ziua,parca nu a fost atat de proasta.
Vreau sa scriu,dar nu pot transmite,deci n-are rost,cad din nou pe ganduri, pisica nu ma lasa in pace .
"Daca a te maturiza inseamna a pierde atat de multe,aleg sa raman vesnic copil ", ma tot gandeam la asta .
Suna mama,aceleasi intrebari monotone,aceleasi probleme,aceleasi discutii . Pasam vina dintr-o partea in alta,solutia e inexistenta. Inchide telefonul,ceva mai tarziu ne declaram iubire.
Revin la gandurile mele . E trista si posaca viata. A mea nu vreau sa fie asa .
Mai aprind o tigara,zambesc in gol. E ciudat,noi oameni suntem ciudati. Purtam atat dragostea in noi si in acelasi timp atata ura,suntem plictisiti si obositi,dar asta depinde de multe.

"Bun venit in viata!" ,da tata, ai dreptate,poate viata e in mare parte esec,dar sunt atatea lucruri in jur de care imi agat fericirea. Viata mea e dezordonata,banala,necugetata si in majoritatea timpului duhneste a greseli,dar aleg sa o traiesc si sa invat in ritmul meu.
Voi piede multe,stiu,chiar tot ce voi avea,iar timpul nu va  fi niciodata suficient si linistea o voi avea doar la final,dar voi castiga la fel de multe si in fuga mea voi reusi sa respir in visarea mea nesfarsita , pentru ca oricat as fugi, de mine nu pot fugii,intelegi ?
Nu poti sa te ascunzi de tine. Seara cand te vei pune in pat si vei inchide lumina,vei fi si tu la fel ca mine,un amalgam de temeri si credinte,de dragoste si ura, de vise si realitati . Nu poti fugi de tine !

Dragoste inafara procentelor .

"Iubeste si in rest fa ce vrei ! "
La naiba cu procentele si toate gradele de comparatie,iubirea exista si atat. Exista si fara gradele de comparatie si procentele pe care le atribui ,exista fara permisiune. Exista si atat (in ciuda atator lucruri).
Atunci cand spui "te iubesc" e mai mult decat exprima procentele si toate gradele . Aceste cuvinte definesc ce ar spune sufletul daca ar putea vorbi .
Procentele iti sunt necesare pentru ca defapt vrei sa convingi, sa impresionezi,dar dragostea n-are nevoie de dovezi pentru a face pamantul sa se cutremure,iubirea are nevoie doar de iubire si atat.
Atata timp cat te minti cu povesti despre iubire,dar refuzi sa traiesti povestea ta alungandu-ti dragostea din casa din teama de a gresi ,poti considera deja totul pierdut.
N-ai nevoie de "n" ganduri care te necajesc , nici de planuri marete, ai nevoie de tine,crede cu toata puterea de care esti capabil. Debaraseaza-te de tot ce-ti incurca iubirea,fi tu, traieste liber si constient. Iubeste fara limite,bariere si teama. Iubirea doare pentru ca vrei tu ,nu pentru ca ea in sine reprezinta suferinta.Tu atragi suferinta.
"Iubeste si in rest fa ce vrei",precum a spus si maica Teresa .

Atat de al meu .

S-au scurs vieti de cand parca nu te-a vazut si cu toate acestea au trecut doar cateva momente.
Daca m-ai intreba simplu cum esti tu , cum te vad,nu ti-as spune ca esti perfect ,cu toate ca pentru mine esti ceva mai mult de atat,nu ti-as spune ca esti frumos pentru ca asta poate confirma si oglinda ta,nu ti-as spune nici cat esti de special,ti-as raspunde la fel de simplu ca esti atat de al meu .
Esti atat de al meu cand imi zambesti sau cand imi simti lipsa,atat de al meu cand imi visezi in brate sau cand imi saruti timid degetele.
Esti atat de al meu cand ma privesti tacut sau cand incerci sa pari serios pentru ca desigur,tu esti barbatul (meu). Esti atat de al meu cand sufletu-ti tresare la unison cu al meu si cand iti incolacesti bratele in jurul trupului meu . Al meu indiferent ce ai face .
Daca m-ai intreba cum esti tu prin prisma ochilor mei nu m-ar lasa inima sa-ti spun ca esti minunat pentru ca esti mai mult de atat. Esti doar atat de al meu,iar asta dragul meu te defineste,caci nimeni nu ar putea fi atat de al meu ca si tine. Nu esti frumos,dar chipul tau e constituit din fericire,iar pe buzele tale se odihnesc ingeri ce-si flutura lenesi aripile deasupra acelui strat subtire de piele rozalie pe care o musc de placere .
Esti doar atat de al meu ...

18 Aprilie

Mi-ai zis draga prietena cu-n zambet trist pe fata sa nu las pe nimeni sa-mi fure inocenta si sa ma detasez cand simt ca ma degradez,sa nu-l las sa ma distruga. Imi amintesc si acum acea bucatarie si toate momentele ,dar draga prietena azi esti atat de departe si habar n-ai cat imi doresc sa-mi mai plang amarul in ale tale brate.
Iubirea mi-a devenit infern si tot ce am investit s-a transformat in focul ce ma arde necontenit.
Mi-e dor de mine draga prietena,mi-e dor de tot si Doamne,cat doare...
Omul meu a devenit doar un strain ce cladeste ziduri si se departeaza tot mai mult,iar ochi lui nu ma mai privesc cu drag,ci doar absent. Simt doar ura si frig . " Tu esti inger ",imi spune, dar infernul in care m-a adus m-a transformat intr-un demon ce se stinge in lacrimi pana la epuizare.
E mizerie in sufletul meu si sunt dezorientata,m-am ratacit si copilul din mine moare. Ma agat de intrebari si nesiguranta mi-a devenit temelia existentei.
Totul se poate modela,transforma,si da,inca consider ca iubirea e singura care ar putea salva ceva,dar daca ea nu exista,ce ar mai fi de modelat ?
Dragostea nu e un contract,iubesti fara motiv.Dragostea se manifesta in atat de multe moduri.Dragostea mea pentru acest strain a carui cicatrici le-am sarutat si ingrijit exista aparent,neconditionat,distrugandu-ma,lent...dar sigur.
Nepasarea nu va da nastere luminii,doar va produce mai mult intuneric.

Inchisoarea destinului

Inchisoare din pagini,harti si cuvinte. Inchisoare a viselor insiruite-n gemete rasfirate in neant,stinse intr-o geama de somn zbuciumat.
Temnita a regretelor gri in verde incatusat de negrul ce s-a revarsat peste zorii sperantei stinse si ea tot intr-o geama a somnului zdruncinat de credinte ce s-au ratacit de atatea ori in rosu incat nu mai exista niciunde.
Sentinta a fost semnata-n mari si oceane ce-au secat de decenii transformand privirea-n nesfarsite Sahare de dimensiuni reduse-n albastrul ce s-a evaporat in frigul dintre noi .
Visele mi-au devenit catuse ce se impleticesc in jurul sufletului impiedicandu-ma a ma ridica din noroiul in care destinul m-a condamnat.
Infinite lanturi cusute-n stanci , planse-n crivatul vietii, taraite agale prin viscol si ninsori cu zale de canepa din lanuri bantuite de timp.
Blestem inchisoarea destinului,albastrul ce a inghetat in ochii tai prin mine, cuvintele,paginile si tot ce-am cusut in stanci negre-n alb .
Blestem cu-atata dragostea tot ce n-a fost si in deosebi ce a fost. Blestem temnita ce-mi tine verdele inchis si sperantele ce mor in fiecare rasarit. Blestem fantoma care-am devenit si egoismul care a luat viata-n mine.

O mie de cuvinte . Nimic.

Ne spunem atat de multe lucruri cand nu vorbim . Tacerea de cele mai multe ori spune mai mult decat ar putea explica cuvintele,din acest motiv,tacerea, e cel mai bun raspuns. In fapt nu confirma nimic,defapt aproba si ultima virgula , dar mereu lasa spatiu si pentru ce urmeaza.
Tacere e ceva al tau, nu te contrazice si nu te judeca. In tacere iti ceri iertare si lasi capul in pamant, in tacere iti povestesti si ultimul detaliu al vieti tale si tot in tacere plangi timpul ce s-a scurs sau va veni.
In tacere te bucuri de momente si tot in tacere explici fiecare amanunt,caci asa descri totul perfect. In tacere declari iubire sau razboi,caci asa e mai simplu sa accepti lucrurile.
Tacere se rezuma la totalitatea gandurilor tale ce se izbesc de teama de a le rosti si asa tacerea vorbeste. Cat de mult vorbeste...e asurzitoare. In ea te regasesti si e singura care te intelege,caci spune lucrurilor pe nume cand defapt tace si asta te face sa o doresti. Iti devine amanta si insotitoare definitiva a vieti . Ai lupta cu intreaga omenire pentru a o pastra si a nu fi obligat sa dai frau liber gandurilor ce-ti macina existenta .
Incerci sa o parasesti si sa rupi legatura ce va unit,dar constati cu stupoare ca nimeni nu ar putea sa te inteleaga in felul asta si ca nimic n-ar fi pentru sufletul tau asa cum e tacerea asta care vorbeste continuu.
Iti povesteste atatea,dar privind in timp nu a scos un sunet ,iar asta face lucrurile confortabile. Poti fi tu,oricum te cunoaste prea bine si totusi ti-e alaturi. Exista o chimie impecabila intre oameni si tacere. E iubire neconditionata,ca cea a unui parinte pentru pruncul sau si poate ca asta este tacere, rodul dragostei dintre tine si gandurile tale . Tacerea, e poate,cel mai de pret lucru si in egala masura cel ce sfasie bucata cu bucata orice fiinta. Cat de neintelesi suntem...iubim cuvintele,dar ne rezumam la tacere. Mereu .

Dragostea nu e oarba,e daltonista .

Fiecare iubire ce ne trece prin suflet isi lasa o amprenta imensa asupra noastra. Atat la nivelul caracterului pana la cele mai mici obiceiuri . Odata ce ai incheiat o poveste , in fiecare din cele ce vor urma vei cauta o farama din calitatile celui de inainte. Vei cauta acel barbat care iti spunea chicotind sa inchizi geamul pentru ca va fi furtuna,sau pe cel care iti spune sa te imbraci mai gros si te certa daca nu ii ascultai sfatul. Vei cauta si defecte,nu numai calitati . Altfel cum ai putea zugravi un portret demult abandonat si cum ai mai putea compara povestile intre ele ?
In timp toate gradele de comparatie vor disparea,iar acel vechi portret va avea probabil cateva straturi de praf . Nu ti-ai mai amintit demult de el,poate doar in treacat. Ai fost mult prea ocupata cu noile lecti pe care ti le preda dragostea actuala si prea preocupata de obiceiurile lui, de a-l intelege si probabil de a-l invata ca pe propria ta persoana.
Asa suntem noi femeile,fiinte complicate ce afirmam ca nu ne pasa de anumite lucruri,defapt mintim cu nerusinare pentru ca ne pasa si de cel mai mic detaliu asa ca il invatam pe de rost pana ajungem sa stim ce face totul perfect si totodata prin asta speram ca noi vom atinge perfectiunea in ochi lui,caci doar asta conteaza,la asta se rezuma eforturile noastre. La fericirea lui,iar pentru asta suntem dispuse sa trecem de barierele imposibilului ,caci in dragoste totul e permis,iar el este acel "tot" doar al tau,restul sunt doar detali ce iti umplu viata,dar centrul Universului este evident cine este .
Sunt multi cei ce ne trec zilnic prin viata,prieteni ce poarta cu ei sute de amintiri,cunostinte noi sau poate mai vechi. Barbati cu priviri patrunzatoare,barbati care iti vor fura un zambet si poate cateva cuvinte , barbati frumosi pe care sigur ii vei admira,dar nici un zambet nu va fi la fel de perfect ca al lui,la fel cum nici un zambet pe care alti ti-l vor fura nu va fi ca cel pe care i-l vei oferi doar lui si oricat de frumosi ar fi toti acei barbati ce trec intamplator prin viata ta nici macar unul dintre ei nu e ca omul tau . El nu e intamplator,iar aici este delimitarea intre el si ceilalti,tu l-ai ales pe el.
Fiecare iubire e diferita si te va schimba mai mult sau mai putin,caci in fiecare persoana lasi ceva din tine si primesti la schimb altceva. Niciodata nu va avea acelasi parfum,esentele vor fi proportionate diferit,insa in momentul in care dragostea si-a pus bocancii noi si ti-a intrat in suflet nu  poti schimba prea multe,poti doar sa accepti,dar totusi,daca nu dragostea este ceea ce face lumea sa se invarta,atunci ce este ?
Nu va conta ca ochi lui nu sunt albastri,te vei pierde in nuanta maronie a ochilor ce-ti vor deveni religie. Nu va conta nici macar faptul ca patratelele la care ravnesti sunt inlocuite de una singura,ce-i drept voluminoasa,dar capul tau se va potrivi perfect pe umarul lui, iar intre degetele voastre e ceva mai mult decat o atingere.
Dragostea nu cere permisiuni ea doar exista,iar tu las-o sa existe,nu o ucide cu lucruri inutile. Nu are vre-o importanta cum arata iubirea ta, o vei proteja si oricate obstacole ar aparea,capul tau va fi tot pe umarul lui. Asta e perfectiunea simpla a vieti .
Tu poti fi printesa ,dar daca chipul tipului ce sapa santuri e singurul la care visezi, sti sigur ca iti vei parasi coroana fara regret pentru garsoniera acestuia.Dragostea nu e oarba,doar ne arata adevarata importanta a lucrurilor,dragostea e cum vrei tu sa fie. E mai sincera decat absolutul.
Dragi barbati,femeia voastra va aprecia un corp bine definit,dar imbratisarile voastre vor fi mult mai importante, poate va aprecia puterea si curajul altora,dar tot slabiciunile tale vor fi cele care castiga.
Iubirea este curajul de a recunoaste si accepta slabiciunile,atat ale tale, cat si a celuilalt,iar asta este apogeul.
In momentul in care ii vei iubi defectele ca parte intreaga a lui si vei inceta sa iti doresti sa-l mai schimbi,in momentul in care il vei iubi mai mult decat persoana ta sau cel putin in egala masura,in momentul in care sufletele voastre se leaga,completandu-se,contopindu-se in unul singur , inseamna ca ti-ai gasit omul .

Colectionar de praf de stele

Indiferent de varsta,idealuri,perioada in care traim,indiferent de nationalitate,religie sau preocupari , noi,oamenii suntem colectionari pur sange.
Colectionam momente si uneori le modelam astfel incat dupa mult timp cand acestea vor valora mai mult sa fie cat mai placute , nu numai de noi,dar sa trezeasca un sentiment si un sufletul altcuiva.
Colectionam amintiri si le ferecam cu grija pentru a ramane intacte si as pastra aroma in timp.
Colectionam iubiri,de tot felul,sanatoase cu o baza solida sau chiar pe cele care ne seaca de viata.
Colectionam infinitati de sentimente si fiecarei persoane din viata noastra ii este atribuit un altul diferit,insa doar pentru noi , caci in fapt le denumim simplu prietenie,iubire,ura,tristete...cu toate ca pentru fiecare exista grade si anumite detali ce fac diferenta.
Iubim sa colectionam sentimente,dar le simplificam pana intr-atat incat nu le mai apreciem. Nu iubim doar sa adunam momente si sentimente,ci si suflete,iar asta se poate numi chiar o vanatoare , caci sufletele ce ne-au cazut la picioare sunt adevarate trofee,doar in prezent bineinteles,in timp devin doar presuri prafuite peste care mai calci din cand in cand.
Colectionam in special vise si idealuri. Colectionam imagini treatoare. Suntem colectionari de timp si asta doar pentru a incerca sa-l transformam intr-un bun al nostru. Adunam secunde,minute,ore,zile,luni,ani.Adunam vieti .
Colectionam orice ne apare in cale , colectionam atat de multe incat viata noastra devine un clasor vechi de la 1800 toamna,dar uitam sa colectionam bucatele din noi,caci acestea sunt in clasorul altcuiva...

Sweet December .

Ti-am desenat pe spate printre cicatrici franturi de infinituri, in timp ce tu mi-ai intiparit pe trupul fragil bucatele de nemurire si toata fericirea ce ar putea fi adunata pe buzele ce-mi devenit slabiciune.
Ai daramat toate zidurile ce le-am cladit cu atentie in jurul meu cu o simpla atingere si m-ai facut sa inteleg ca am judecat o carte dupa simpla ei coperta. Am citit in privirea ta mai mult decat iti pot explica,insa tot ce iti pot insirui este ca in spatele acelei coperti crude pe care cei din jur ti-au creat-o , smulgandu-ti fara ezitare aripile esti doar un copil al luminii ce a suferit mult peste limita impusa de moralitate.
Minute in sir te-am privit cu admiratie,m-am regasit  in nenumarate forme in tine si m-am imbracat cu parfumul tau devenind beata de tine si de dorinta de a deveni doar al meu.
Ai luminat si partea de sud a sufletului meu si odata cu inlaturarea barierelor,soarele meu rasare in mod invers,adica din partea de vest a patului tau , cu exactitate la 75 de grade deasupra umarului meu in fiecare dimineata cand somnoros imi zambesti si ma saruti.
Ma readuci la viata prin lucruri marunte si tot tu esti cel care imi fura ultima suflare. Ma omori si ma invi si toate fara suferinta , caci in secunda in care cred cu tarie ca tot ce am cladit se va darama,iar eu voi ramane prinsa printre reziduri,intervi tu,alungandu-mi toate temerile.
Simplele tale imperfectiuni iti redau aerul desavarsiri si "acel ceva" ce nu il pot defini,dar stiu sigur ca iti apartine numai tie.
"Paradisul e acolo unde simti ca sufletul ti-e acasa" , ei bine dragul meu , paradis e doar la tine in brate,caci niciunde sufletu-mi nu e mai impacat si nicaieri nu e atata dragoste cum e la pieptul tau . 
M-ai transformat in cult si cred ca este o greseala,nu sunt icoana la care sa te inchini, implorand iertare,slavind-o . Suntem egali in fapt,caci mi-ai daruit mai mult decat  un moment,iar fara tine totul ar fi lipsit de sens, mi-ar lipsi aroma ta si te-as cauta neincetat fara a stii ca tu esti cel la care sufletu-mi tanjeste.
Imi preschimbi zilele-n fericire si fiecare clipa in lipsa ta e infern si oricat persoane as avea in preajma fara tine e doar singuratate.
Nu-mi inchipui mainile mele tinute cu dragoste intre degetele altcuiva, caci nimeni nu ar putea sa imi mai atinga pielea reusind sa transmita mesaje inimii.
Poate ca iubirea noastra e o loterie ce-mi va falimenta sufletul,dar pentru fericirea ta o simpla pancarda cu "in curs de renovare" pare a fi prea putin.
Te-as definii in nesfarsite paragrafe,insa pentru mine ramai doar toata fericirea ce o poti aduna intr-o bucatica de rai,in esenta asta esti,coltul meu de rai. 
In fata ta ma simt goala de prejudecati si regrete, caci port cu mandrie atatea sentimente pentru tine incat toate nimicurile existentei si-au pierdut valoarea.
Toata fiinta mea respira prin tine,in consecinta iti apartin si cum as putea sa nu cand fiecare lucru il leg de tine si fiecare gand iti este inchinat. Fara sa vreau ai devenit etalon de masura pentru toti cei din jur si orice comparatie as face finalizez cu zambetul pe buze, caci nimeni nu ar ajunge la inaltimea ta pentru ca piedestralul din suflet pe care te-am urcat e mult prea sus pentru orice muritor de rand si asta dragul meu te face stapanul definitiv al fiintei ratacite ce o reprezint.
Am indoieli "sanataoase" in privinta drumului pe care mi-l construiesc prin viata,dar faptul ca te stiu in dreapta mea imi da incredere in ciuda esecurilor constiente,viitoare.
Nu stiu si poate mi-e greu a intelege in ce circumstante ti-ai incredintat iubirea-n palmele mele,insa dragostea ta e viata si fara ea as fi pustie.
Iarta-ma pentru toate asteptarile si pentru toate momentele in care depasesc limita devenind imposibil,insa acel piedestral nu ti-a adus doar toata admiratia de care sunt capabila , ci si o multime de lucruri la care sper si in care cred cu aceiasi credinta pe care o am in tine si in tot ce insemni.

Ultima secunda

In ultima secunda a vietii mele voi fi nemuritoare,caci in acea ultima secunda pe care inima mea-si va stinge cea din urma bataie voi atinge apogeul prinsa intre doua lumi legate una de cealalta prin viata.
Nemurirea mea vor fi acele amintiri ce se vor derula la nesfarsit printr-o prisma usor tragica,dar toate fericirea-mi va sta intinsa la picioare in timp ce sufletu-mi va parasi trupul alegand un drum separat de acesta,luand o alta forma decat cea a copilei cu ochi negri in care s-au inecat atatea nopti lipsite de sens.
Va renaste in cateva momente dintr-un fir de mazare in cuibul unui pescarus si va invata sa zboare departe peste chipuri canda cunoscute,nemaiamintindu-si de ochi copilei cu vise nesfarsite in suvitele ce-i cad pe umeri,nemaiamintindu-si de trupul de inainte,insa va iubi valurile si nisipul cu aceiasi pasiune,iar inima ii va tremura la auzul acordurilor de chitara si atunci va fi la fel de trist ca si in trupul copilei,aceasta nu putea sa-si inalte aripile la cer,devenind lumina,ochi negri o impiedicau ,insa aceasta putea sa fredoneze acordurile nefericite ale vieti cu atata dragoste incat drama imbraca o alta forma .
Si astfel pescarusul a imbatranit ravnind la viata de dincolo de aripi , blestemandu-le si tot asa s-a lepadat de puful ce-i inconjura inima intorcandu-se in trupul copilei cu ochi negri .
Prin ochi fetei nimic nu era schimbat,aceiasi zi ,acelasi an , aceiasi ochi negri care tind a se inalta spre apus fara a mai intalni rasaritul,aceiasi dorinta nepotolita de a deveni una cu valurile in zborul ei .
Atingem nemurirea fara sa stim,fara sa ne amintim,fara sa simtim, de aceia momentul in care ne lovim de ultima secunda este pura nemurire si renastere.
Esti tu si in acelasi timp altcineva,sunt doua vieti ce pentru o singura secunda se contopesc in una,insa in final revi la forma ta originala,poate vei fi mereu persoana timida din colt sau alcolicul de la dezintoxicare sau acel familist convins,nu iti pot spune ce vei fi,insa eu voi ramane aceiasi copila cu ochii imbibati in negru care-si va purta visele-n par .