duminică, 25 ianuarie 2015

Sweet December .

Ti-am desenat pe spate printre cicatrici franturi de infinituri, in timp ce tu mi-ai intiparit pe trupul fragil bucatele de nemurire si toata fericirea ce ar putea fi adunata pe buzele ce-mi devenit slabiciune.
Ai daramat toate zidurile ce le-am cladit cu atentie in jurul meu cu o simpla atingere si m-ai facut sa inteleg ca am judecat o carte dupa simpla ei coperta. Am citit in privirea ta mai mult decat iti pot explica,insa tot ce iti pot insirui este ca in spatele acelei coperti crude pe care cei din jur ti-au creat-o , smulgandu-ti fara ezitare aripile esti doar un copil al luminii ce a suferit mult peste limita impusa de moralitate.
Minute in sir te-am privit cu admiratie,m-am regasit  in nenumarate forme in tine si m-am imbracat cu parfumul tau devenind beata de tine si de dorinta de a deveni doar al meu.
Ai luminat si partea de sud a sufletului meu si odata cu inlaturarea barierelor,soarele meu rasare in mod invers,adica din partea de vest a patului tau , cu exactitate la 75 de grade deasupra umarului meu in fiecare dimineata cand somnoros imi zambesti si ma saruti.
Ma readuci la viata prin lucruri marunte si tot tu esti cel care imi fura ultima suflare. Ma omori si ma invi si toate fara suferinta , caci in secunda in care cred cu tarie ca tot ce am cladit se va darama,iar eu voi ramane prinsa printre reziduri,intervi tu,alungandu-mi toate temerile.
Simplele tale imperfectiuni iti redau aerul desavarsiri si "acel ceva" ce nu il pot defini,dar stiu sigur ca iti apartine numai tie.
"Paradisul e acolo unde simti ca sufletul ti-e acasa" , ei bine dragul meu , paradis e doar la tine in brate,caci niciunde sufletu-mi nu e mai impacat si nicaieri nu e atata dragoste cum e la pieptul tau . 
M-ai transformat in cult si cred ca este o greseala,nu sunt icoana la care sa te inchini, implorand iertare,slavind-o . Suntem egali in fapt,caci mi-ai daruit mai mult decat  un moment,iar fara tine totul ar fi lipsit de sens, mi-ar lipsi aroma ta si te-as cauta neincetat fara a stii ca tu esti cel la care sufletu-mi tanjeste.
Imi preschimbi zilele-n fericire si fiecare clipa in lipsa ta e infern si oricat persoane as avea in preajma fara tine e doar singuratate.
Nu-mi inchipui mainile mele tinute cu dragoste intre degetele altcuiva, caci nimeni nu ar putea sa imi mai atinga pielea reusind sa transmita mesaje inimii.
Poate ca iubirea noastra e o loterie ce-mi va falimenta sufletul,dar pentru fericirea ta o simpla pancarda cu "in curs de renovare" pare a fi prea putin.
Te-as definii in nesfarsite paragrafe,insa pentru mine ramai doar toata fericirea ce o poti aduna intr-o bucatica de rai,in esenta asta esti,coltul meu de rai. 
In fata ta ma simt goala de prejudecati si regrete, caci port cu mandrie atatea sentimente pentru tine incat toate nimicurile existentei si-au pierdut valoarea.
Toata fiinta mea respira prin tine,in consecinta iti apartin si cum as putea sa nu cand fiecare lucru il leg de tine si fiecare gand iti este inchinat. Fara sa vreau ai devenit etalon de masura pentru toti cei din jur si orice comparatie as face finalizez cu zambetul pe buze, caci nimeni nu ar ajunge la inaltimea ta pentru ca piedestralul din suflet pe care te-am urcat e mult prea sus pentru orice muritor de rand si asta dragul meu te face stapanul definitiv al fiintei ratacite ce o reprezint.
Am indoieli "sanataoase" in privinta drumului pe care mi-l construiesc prin viata,dar faptul ca te stiu in dreapta mea imi da incredere in ciuda esecurilor constiente,viitoare.
Nu stiu si poate mi-e greu a intelege in ce circumstante ti-ai incredintat iubirea-n palmele mele,insa dragostea ta e viata si fara ea as fi pustie.
Iarta-ma pentru toate asteptarile si pentru toate momentele in care depasesc limita devenind imposibil,insa acel piedestral nu ti-a adus doar toata admiratia de care sunt capabila , ci si o multime de lucruri la care sper si in care cred cu aceiasi credinta pe care o am in tine si in tot ce insemni.

miercuri, 14 ianuarie 2015

Ultima secunda

In ultima secunda a vietii mele voi fi nemuritoare,caci in acea ultima secunda pe care inima mea-si va stinge cea din urma bataie voi atinge apogeul prinsa intre doua lumi legate una de cealalta prin viata.
Nemurirea mea vor fi acele amintiri ce se vor derula la nesfarsit printr-o prisma usor tragica,dar toate fericirea-mi va sta intinsa la picioare in timp ce sufletu-mi va parasi trupul alegand un drum separat de acesta,luand o alta forma decat cea a copilei cu ochi negri in care s-au inecat atatea nopti lipsite de sens.
Va renaste in cateva momente dintr-un fir de mazare in cuibul unui pescarus si va invata sa zboare departe peste chipuri canda cunoscute,nemaiamintindu-si de ochi copilei cu vise nesfarsite in suvitele ce-i cad pe umeri,nemaiamintindu-si de trupul de inainte,insa va iubi valurile si nisipul cu aceiasi pasiune,iar inima ii va tremura la auzul acordurilor de chitara si atunci va fi la fel de trist ca si in trupul copilei,aceasta nu putea sa-si inalte aripile la cer,devenind lumina,ochi negri o impiedicau ,insa aceasta putea sa fredoneze acordurile nefericite ale vieti cu atata dragoste incat drama imbraca o alta forma .
Si astfel pescarusul a imbatranit ravnind la viata de dincolo de aripi , blestemandu-le si tot asa s-a lepadat de puful ce-i inconjura inima intorcandu-se in trupul copilei cu ochi negri .
Prin ochi fetei nimic nu era schimbat,aceiasi zi ,acelasi an , aceiasi ochi negri care tind a se inalta spre apus fara a mai intalni rasaritul,aceiasi dorinta nepotolita de a deveni una cu valurile in zborul ei .
Atingem nemurirea fara sa stim,fara sa ne amintim,fara sa simtim, de aceia momentul in care ne lovim de ultima secunda este pura nemurire si renastere.
Esti tu si in acelasi timp altcineva,sunt doua vieti ce pentru o singura secunda se contopesc in una,insa in final revi la forma ta originala,poate vei fi mereu persoana timida din colt sau alcolicul de la dezintoxicare sau acel familist convins,nu iti pot spune ce vei fi,insa eu voi ramane aceiasi copila cu ochii imbibati in negru care-si va purta visele-n par .