Inchisoare din pagini,harti si cuvinte. Inchisoare a viselor insiruite-n gemete rasfirate in neant,stinse intr-o geama de somn zbuciumat.
Temnita a regretelor gri in verde incatusat de negrul ce s-a revarsat peste zorii sperantei stinse si ea tot intr-o geama a somnului zdruncinat de credinte ce s-au ratacit de atatea ori in rosu incat nu mai exista niciunde.
Sentinta a fost semnata-n mari si oceane ce-au secat de decenii transformand privirea-n nesfarsite Sahare de dimensiuni reduse-n albastrul ce s-a evaporat in frigul dintre noi .
Visele mi-au devenit catuse ce se impleticesc in jurul sufletului impiedicandu-ma a ma ridica din noroiul in care destinul m-a condamnat.
Infinite lanturi cusute-n stanci , planse-n crivatul vietii, taraite agale prin viscol si ninsori cu zale de canepa din lanuri bantuite de timp.
Blestem inchisoarea destinului,albastrul ce a inghetat in ochii tai prin mine, cuvintele,paginile si tot ce-am cusut in stanci negre-n alb .
Blestem cu-atata dragostea tot ce n-a fost si in deosebi ce a fost. Blestem temnita ce-mi tine verdele inchis si sperantele ce mor in fiecare rasarit. Blestem fantoma care-am devenit si egoismul care a luat viata-n mine.
