Într-un plop zăcea
un copil de cioară
și tăcea,
căci era frig
și nu avea nici puf, nici pene
nici ochi să privească,
nici cioc să vorbească...
Zăcea-n plop -
stătea tăcut, un copil de cioară
fără ochi să vorbească
căci era frig și ceață,iar lumea îl speria.
Într-un plop zăcea
un copil de cioară înghețat
cu cioburi în suflet
și sânge pe piele.
Nu avea glas,părinți sau speranță,
Zăcea-n plop -
stătea tăcut,un copil de cioară,
înghețat
căci era frig și ceață,iar lumea îl speria.
Stătea într-un plop un copil de cioară
înghețat și trist
cu cioburi și fără ochi
sângerand și tăcut - înghețat
fără glas,
părinți sau sperantă,
fără pene sau puf.
Zăcea de ani de zile-n plop un copil de cioară
căci era frig și ceață,iar lumea îl speria.
