Maturitate...sau cam asa ceva .

-Vreau liniste , i-am urlat printre randuri , iar el mi-a urat "bun venit in viata"  .

A doua zi m-am trezit resemnata,meditasem suficient si impacata mi-am inceput ziua . Aceiasi cafea prea dulce,acelasi miros de tigara ce-mi inconjoara diminetile . Aceleasi scari vesnic prafuite,aceiasi lumina difuza,trista,a casei. Aceleasi chipuri imbatranite de timp,reci si mult prea seci pentru firea mea entuziasta.
Dezaprobam cu desavarsire ideea ca viata e un lung sir de esecuri ce-ti vor umple ziua,iar partea buna odata cu timpul se neutralizeaza.
Terminasem curatenie in casa,lucrurile erau intr-o ordine ideala,dar eu simteam atata mizerie in jurul meu incat nimic nu ma multumea. Pentru cateva momente m-am deconectat,priveam absent,playlist-ul se terminase de ceva timp. Incepusem un monolog amical cu eul meu interior,ajunsesem undeva prea departe de realitate,din prezent inapoi in trecut si dupa o indelunga analiza m-am inconjurat cu imagini ale viitorului . Am sfarsit vazandu-ma moarta,ingrozita,singura si...in orice masura atat de "ne eu" .
"Nu poate fi asa" , mi-am zis in gand. Am inceput sa grabesc lucrurile,eram in intarziee ,dar nu era o noutate. Viata mea devenise atat de inghesuita incat totul se rezuma la fuga. Fuga de mine,de prieteni,de familie,de iubire,de viata si toate pentru ca sunt insetata de timp,nu-mi ajunge,e prea putin parca...
Nemultumita de fata mea , de mine in general am ajuns la liceu.
Acelasi apel sa aflu pe unde este Sebi,acelasi raspuns "Acum plec" . Uneori ma intreb de ce mai sun, dar poate ca mi-a intrat in reflex,motiv pentru care uneori ma trezesc cu el in telefon si uit de ce l-am apelat .
Aceiasi oameni plictisiti in fata liceului,aceiasi profesori fara viata,aceleasi ore ce parca nu se sfarsesc. Aceleasi discutii si evident aceiasi tigara din pauza. Bine,mereu alta,dar aceiasi,intelegi nu ?
Complet stoarsa de viata ajung acasa . Certuri,discutii,lacrimi . Din nou muzica,sora-mea si finalul de care nu m-as putea lipsii,momentele petrecute cu ea. Urlu,fac crize,tacuta ma asculta,situatia degenereaza,explodez . In graba mea de a exprima prea mult in acelasi timp ma balbai,radem,ne prostim. Merge la somn .
In singuratate si intuneri reanalizez ziua,parca nu a fost atat de proasta.
Vreau sa scriu,dar nu pot transmite,deci n-are rost,cad din nou pe ganduri, pisica nu ma lasa in pace .
"Daca a te maturiza inseamna a pierde atat de multe,aleg sa raman vesnic copil ", ma tot gandeam la asta .
Suna mama,aceleasi intrebari monotone,aceleasi probleme,aceleasi discutii . Pasam vina dintr-o partea in alta,solutia e inexistenta. Inchide telefonul,ceva mai tarziu ne declaram iubire.
Revin la gandurile mele . E trista si posaca viata. A mea nu vreau sa fie asa .
Mai aprind o tigara,zambesc in gol. E ciudat,noi oameni suntem ciudati. Purtam atat dragostea in noi si in acelasi timp atata ura,suntem plictisiti si obositi,dar asta depinde de multe.

"Bun venit in viata!" ,da tata, ai dreptate,poate viata e in mare parte esec,dar sunt atatea lucruri in jur de care imi agat fericirea. Viata mea e dezordonata,banala,necugetata si in majoritatea timpului duhneste a greseli,dar aleg sa o traiesc si sa invat in ritmul meu.
Voi piede multe,stiu,chiar tot ce voi avea,iar timpul nu va  fi niciodata suficient si linistea o voi avea doar la final,dar voi castiga la fel de multe si in fuga mea voi reusi sa respir in visarea mea nesfarsita , pentru ca oricat as fugi, de mine nu pot fugii,intelegi ?
Nu poti sa te ascunzi de tine. Seara cand te vei pune in pat si vei inchide lumina,vei fi si tu la fel ca mine,un amalgam de temeri si credinte,de dragoste si ura, de vise si realitati . Nu poti fugi de tine !

Dragoste inafara procentelor .

"Iubeste si in rest fa ce vrei ! "
La naiba cu procentele si toate gradele de comparatie,iubirea exista si atat. Exista si fara gradele de comparatie si procentele pe care le atribui ,exista fara permisiune. Exista si atat (in ciuda atator lucruri).
Atunci cand spui "te iubesc" e mai mult decat exprima procentele si toate gradele . Aceste cuvinte definesc ce ar spune sufletul daca ar putea vorbi .
Procentele iti sunt necesare pentru ca defapt vrei sa convingi, sa impresionezi,dar dragostea n-are nevoie de dovezi pentru a face pamantul sa se cutremure,iubirea are nevoie doar de iubire si atat.
Atata timp cat te minti cu povesti despre iubire,dar refuzi sa traiesti povestea ta alungandu-ti dragostea din casa din teama de a gresi ,poti considera deja totul pierdut.
N-ai nevoie de "n" ganduri care te necajesc , nici de planuri marete, ai nevoie de tine,crede cu toata puterea de care esti capabil. Debaraseaza-te de tot ce-ti incurca iubirea,fi tu, traieste liber si constient. Iubeste fara limite,bariere si teama. Iubirea doare pentru ca vrei tu ,nu pentru ca ea in sine reprezinta suferinta.Tu atragi suferinta.
"Iubeste si in rest fa ce vrei",precum a spus si maica Teresa .

Atat de al meu .

S-au scurs vieti de cand parca nu te-a vazut si cu toate acestea au trecut doar cateva momente.
Daca m-ai intreba simplu cum esti tu , cum te vad,nu ti-as spune ca esti perfect ,cu toate ca pentru mine esti ceva mai mult de atat,nu ti-as spune ca esti frumos pentru ca asta poate confirma si oglinda ta,nu ti-as spune nici cat esti de special,ti-as raspunde la fel de simplu ca esti atat de al meu .
Esti atat de al meu cand imi zambesti sau cand imi simti lipsa,atat de al meu cand imi visezi in brate sau cand imi saruti timid degetele.
Esti atat de al meu cand ma privesti tacut sau cand incerci sa pari serios pentru ca desigur,tu esti barbatul (meu). Esti atat de al meu cand sufletu-ti tresare la unison cu al meu si cand iti incolacesti bratele in jurul trupului meu . Al meu indiferent ce ai face .
Daca m-ai intreba cum esti tu prin prisma ochilor mei nu m-ar lasa inima sa-ti spun ca esti minunat pentru ca esti mai mult de atat. Esti doar atat de al meu,iar asta dragul meu te defineste,caci nimeni nu ar putea fi atat de al meu ca si tine. Nu esti frumos,dar chipul tau e constituit din fericire,iar pe buzele tale se odihnesc ingeri ce-si flutura lenesi aripile deasupra acelui strat subtire de piele rozalie pe care o musc de placere .
Esti doar atat de al meu ...

18 Aprilie

Mi-ai zis draga prietena cu-n zambet trist pe fata sa nu las pe nimeni sa-mi fure inocenta si sa ma detasez cand simt ca ma degradez,sa nu-l las sa ma distruga. Imi amintesc si acum acea bucatarie si toate momentele ,dar draga prietena azi esti atat de departe si habar n-ai cat imi doresc sa-mi mai plang amarul in ale tale brate.
Iubirea mi-a devenit infern si tot ce am investit s-a transformat in focul ce ma arde necontenit.
Mi-e dor de mine draga prietena,mi-e dor de tot si Doamne,cat doare...
Omul meu a devenit doar un strain ce cladeste ziduri si se departeaza tot mai mult,iar ochi lui nu ma mai privesc cu drag,ci doar absent. Simt doar ura si frig . " Tu esti inger ",imi spune, dar infernul in care m-a adus m-a transformat intr-un demon ce se stinge in lacrimi pana la epuizare.
E mizerie in sufletul meu si sunt dezorientata,m-am ratacit si copilul din mine moare. Ma agat de intrebari si nesiguranta mi-a devenit temelia existentei.
Totul se poate modela,transforma,si da,inca consider ca iubirea e singura care ar putea salva ceva,dar daca ea nu exista,ce ar mai fi de modelat ?
Dragostea nu e un contract,iubesti fara motiv.Dragostea se manifesta in atat de multe moduri.Dragostea mea pentru acest strain a carui cicatrici le-am sarutat si ingrijit exista aparent,neconditionat,distrugandu-ma,lent...dar sigur.
Nepasarea nu va da nastere luminii,doar va produce mai mult intuneric.