Mi-ai zis draga prietena cu-n zambet trist pe fata sa nu las pe nimeni sa-mi fure inocenta si sa ma detasez cand simt ca ma degradez,sa nu-l las sa ma distruga. Imi amintesc si acum acea bucatarie si toate momentele ,dar draga prietena azi esti atat de departe si habar n-ai cat imi doresc sa-mi mai plang amarul in ale tale brate.
Iubirea mi-a devenit infern si tot ce am investit s-a transformat in focul ce ma arde necontenit.
Mi-e dor de mine draga prietena,mi-e dor de tot si Doamne,cat doare...
Omul meu a devenit doar un strain ce cladeste ziduri si se departeaza tot mai mult,iar ochi lui nu ma mai privesc cu drag,ci doar absent. Simt doar ura si frig . " Tu esti inger ",imi spune, dar infernul in care m-a adus m-a transformat intr-un demon ce se stinge in lacrimi pana la epuizare.
E mizerie in sufletul meu si sunt dezorientata,m-am ratacit si copilul din mine moare. Ma agat de intrebari si nesiguranta mi-a devenit temelia existentei.
Totul se poate modela,transforma,si da,inca consider ca iubirea e singura care ar putea salva ceva,dar daca ea nu exista,ce ar mai fi de modelat ?
Dragostea nu e un contract,iubesti fara motiv.Dragostea se manifesta in atat de multe moduri.Dragostea mea pentru acest strain a carui cicatrici le-am sarutat si ingrijit exista aparent,neconditionat,distrugandu-ma,lent...dar sigur.
Nepasarea nu va da nastere luminii,doar va produce mai mult intuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu