Ne spunem atat de multe lucruri cand nu vorbim . Tacerea de cele mai multe ori spune mai mult decat ar putea explica cuvintele,din acest motiv,tacerea, e cel mai bun raspuns. In fapt nu confirma nimic,defapt aproba si ultima virgula , dar mereu lasa spatiu si pentru ce urmeaza.
Tacere e ceva al tau, nu te contrazice si nu te judeca. In tacere iti ceri iertare si lasi capul in pamant, in tacere iti povestesti si ultimul detaliu al vieti tale si tot in tacere plangi timpul ce s-a scurs sau va veni.
In tacere te bucuri de momente si tot in tacere explici fiecare amanunt,caci asa descri totul perfect. In tacere declari iubire sau razboi,caci asa e mai simplu sa accepti lucrurile.
Tacere se rezuma la totalitatea gandurilor tale ce se izbesc de teama de a le rosti si asa tacerea vorbeste. Cat de mult vorbeste...e asurzitoare. In ea te regasesti si e singura care te intelege,caci spune lucrurilor pe nume cand defapt tace si asta te face sa o doresti. Iti devine amanta si insotitoare definitiva a vieti . Ai lupta cu intreaga omenire pentru a o pastra si a nu fi obligat sa dai frau liber gandurilor ce-ti macina existenta .
Incerci sa o parasesti si sa rupi legatura ce va unit,dar constati cu stupoare ca nimeni nu ar putea sa te inteleaga in felul asta si ca nimic n-ar fi pentru sufletul tau asa cum e tacerea asta care vorbeste continuu.
Iti povesteste atatea,dar privind in timp nu a scos un sunet ,iar asta face lucrurile confortabile. Poti fi tu,oricum te cunoaste prea bine si totusi ti-e alaturi. Exista o chimie impecabila intre oameni si tacere. E iubire neconditionata,ca cea a unui parinte pentru pruncul sau si poate ca asta este tacere, rodul dragostei dintre tine si gandurile tale . Tacerea, e poate,cel mai de pret lucru si in egala masura cel ce sfasie bucata cu bucata orice fiinta. Cat de neintelesi suntem...iubim cuvintele,dar ne rezumam la tacere. Mereu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu