joi, 5 februarie 2015

O mie de cuvinte . Nimic.

Ne spunem atat de multe lucruri cand nu vorbim . Tacerea de cele mai multe ori spune mai mult decat ar putea explica cuvintele,din acest motiv,tacerea, e cel mai bun raspuns. In fapt nu confirma nimic,defapt aproba si ultima virgula , dar mereu lasa spatiu si pentru ce urmeaza.
Tacere e ceva al tau, nu te contrazice si nu te judeca. In tacere iti ceri iertare si lasi capul in pamant, in tacere iti povestesti si ultimul detaliu al vieti tale si tot in tacere plangi timpul ce s-a scurs sau va veni.
In tacere te bucuri de momente si tot in tacere explici fiecare amanunt,caci asa descri totul perfect. In tacere declari iubire sau razboi,caci asa e mai simplu sa accepti lucrurile.
Tacere se rezuma la totalitatea gandurilor tale ce se izbesc de teama de a le rosti si asa tacerea vorbeste. Cat de mult vorbeste...e asurzitoare. In ea te regasesti si e singura care te intelege,caci spune lucrurilor pe nume cand defapt tace si asta te face sa o doresti. Iti devine amanta si insotitoare definitiva a vieti . Ai lupta cu intreaga omenire pentru a o pastra si a nu fi obligat sa dai frau liber gandurilor ce-ti macina existenta .
Incerci sa o parasesti si sa rupi legatura ce va unit,dar constati cu stupoare ca nimeni nu ar putea sa te inteleaga in felul asta si ca nimic n-ar fi pentru sufletul tau asa cum e tacerea asta care vorbeste continuu.
Iti povesteste atatea,dar privind in timp nu a scos un sunet ,iar asta face lucrurile confortabile. Poti fi tu,oricum te cunoaste prea bine si totusi ti-e alaturi. Exista o chimie impecabila intre oameni si tacere. E iubire neconditionata,ca cea a unui parinte pentru pruncul sau si poate ca asta este tacere, rodul dragostei dintre tine si gandurile tale . Tacerea, e poate,cel mai de pret lucru si in egala masura cel ce sfasie bucata cu bucata orice fiinta. Cat de neintelesi suntem...iubim cuvintele,dar ne rezumam la tacere. Mereu .

Dragostea nu e oarba,e daltonista .

Fiecare iubire ce ne trece prin suflet isi lasa o amprenta imensa asupra noastra. Atat la nivelul caracterului pana la cele mai mici obiceiuri . Odata ce ai incheiat o poveste , in fiecare din cele ce vor urma vei cauta o farama din calitatile celui de inainte. Vei cauta acel barbat care iti spunea chicotind sa inchizi geamul pentru ca va fi furtuna,sau pe cel care iti spune sa te imbraci mai gros si te certa daca nu ii ascultai sfatul. Vei cauta si defecte,nu numai calitati . Altfel cum ai putea zugravi un portret demult abandonat si cum ai mai putea compara povestile intre ele ?
In timp toate gradele de comparatie vor disparea,iar acel vechi portret va avea probabil cateva straturi de praf . Nu ti-ai mai amintit demult de el,poate doar in treacat. Ai fost mult prea ocupata cu noile lecti pe care ti le preda dragostea actuala si prea preocupata de obiceiurile lui, de a-l intelege si probabil de a-l invata ca pe propria ta persoana.
Asa suntem noi femeile,fiinte complicate ce afirmam ca nu ne pasa de anumite lucruri,defapt mintim cu nerusinare pentru ca ne pasa si de cel mai mic detaliu asa ca il invatam pe de rost pana ajungem sa stim ce face totul perfect si totodata prin asta speram ca noi vom atinge perfectiunea in ochi lui,caci doar asta conteaza,la asta se rezuma eforturile noastre. La fericirea lui,iar pentru asta suntem dispuse sa trecem de barierele imposibilului ,caci in dragoste totul e permis,iar el este acel "tot" doar al tau,restul sunt doar detali ce iti umplu viata,dar centrul Universului este evident cine este .
Sunt multi cei ce ne trec zilnic prin viata,prieteni ce poarta cu ei sute de amintiri,cunostinte noi sau poate mai vechi. Barbati cu priviri patrunzatoare,barbati care iti vor fura un zambet si poate cateva cuvinte , barbati frumosi pe care sigur ii vei admira,dar nici un zambet nu va fi la fel de perfect ca al lui,la fel cum nici un zambet pe care alti ti-l vor fura nu va fi ca cel pe care i-l vei oferi doar lui si oricat de frumosi ar fi toti acei barbati ce trec intamplator prin viata ta nici macar unul dintre ei nu e ca omul tau . El nu e intamplator,iar aici este delimitarea intre el si ceilalti,tu l-ai ales pe el.
Fiecare iubire e diferita si te va schimba mai mult sau mai putin,caci in fiecare persoana lasi ceva din tine si primesti la schimb altceva. Niciodata nu va avea acelasi parfum,esentele vor fi proportionate diferit,insa in momentul in care dragostea si-a pus bocancii noi si ti-a intrat in suflet nu  poti schimba prea multe,poti doar sa accepti,dar totusi,daca nu dragostea este ceea ce face lumea sa se invarta,atunci ce este ?
Nu va conta ca ochi lui nu sunt albastri,te vei pierde in nuanta maronie a ochilor ce-ti vor deveni religie. Nu va conta nici macar faptul ca patratelele la care ravnesti sunt inlocuite de una singura,ce-i drept voluminoasa,dar capul tau se va potrivi perfect pe umarul lui, iar intre degetele voastre e ceva mai mult decat o atingere.
Dragostea nu cere permisiuni ea doar exista,iar tu las-o sa existe,nu o ucide cu lucruri inutile. Nu are vre-o importanta cum arata iubirea ta, o vei proteja si oricate obstacole ar aparea,capul tau va fi tot pe umarul lui. Asta e perfectiunea simpla a vieti .
Tu poti fi printesa ,dar daca chipul tipului ce sapa santuri e singurul la care visezi, sti sigur ca iti vei parasi coroana fara regret pentru garsoniera acestuia.Dragostea nu e oarba,doar ne arata adevarata importanta a lucrurilor,dragostea e cum vrei tu sa fie. E mai sincera decat absolutul.
Dragi barbati,femeia voastra va aprecia un corp bine definit,dar imbratisarile voastre vor fi mult mai importante, poate va aprecia puterea si curajul altora,dar tot slabiciunile tale vor fi cele care castiga.
Iubirea este curajul de a recunoaste si accepta slabiciunile,atat ale tale, cat si a celuilalt,iar asta este apogeul.
In momentul in care ii vei iubi defectele ca parte intreaga a lui si vei inceta sa iti doresti sa-l mai schimbi,in momentul in care il vei iubi mai mult decat persoana ta sau cel putin in egala masura,in momentul in care sufletele voastre se leaga,completandu-se,contopindu-se in unul singur , inseamna ca ti-ai gasit omul .

Colectionar de praf de stele

Indiferent de varsta,idealuri,perioada in care traim,indiferent de nationalitate,religie sau preocupari , noi,oamenii suntem colectionari pur sange.
Colectionam momente si uneori le modelam astfel incat dupa mult timp cand acestea vor valora mai mult sa fie cat mai placute , nu numai de noi,dar sa trezeasca un sentiment si un sufletul altcuiva.
Colectionam amintiri si le ferecam cu grija pentru a ramane intacte si as pastra aroma in timp.
Colectionam iubiri,de tot felul,sanatoase cu o baza solida sau chiar pe cele care ne seaca de viata.
Colectionam infinitati de sentimente si fiecarei persoane din viata noastra ii este atribuit un altul diferit,insa doar pentru noi , caci in fapt le denumim simplu prietenie,iubire,ura,tristete...cu toate ca pentru fiecare exista grade si anumite detali ce fac diferenta.
Iubim sa colectionam sentimente,dar le simplificam pana intr-atat incat nu le mai apreciem. Nu iubim doar sa adunam momente si sentimente,ci si suflete,iar asta se poate numi chiar o vanatoare , caci sufletele ce ne-au cazut la picioare sunt adevarate trofee,doar in prezent bineinteles,in timp devin doar presuri prafuite peste care mai calci din cand in cand.
Colectionam in special vise si idealuri. Colectionam imagini treatoare. Suntem colectionari de timp si asta doar pentru a incerca sa-l transformam intr-un bun al nostru. Adunam secunde,minute,ore,zile,luni,ani.Adunam vieti .
Colectionam orice ne apare in cale , colectionam atat de multe incat viata noastra devine un clasor vechi de la 1800 toamna,dar uitam sa colectionam bucatele din noi,caci acestea sunt in clasorul altcuiva...