De unde vin lacrimile ?
Despre acestea s-au scris o multime .
Emil Cioran spunea ca de la sfinti,in timp ce Lucian Blaga considera ca acestea sunt darul pe care l-a primit Adam de la Dumnezeu ca o modalitate de protectie impotriva durerilor pamantesti .
Jules Renard spunea ca "Cea mai proasta exagerare este cea a lacrimilor. Ea irita ca un robinet care nu se inchide ." Intr-o oarecare contradictie Ion Caragea sustinea ca lacrimile sunt achitarea unei scumpe datorii , iar lipsa acestora indica falimentul sufletului.
Antoine de Saint-Exupery ne prezinta lacrimile ca pe ceva ce intelege, insa in acelasi timp ca pe un taram tainic intrucat nu reusesti sa te apropii de cel ce plange necontenit si nici nu il poti oprii.
In viziunea mea lacrimile se nasc de la umbra inimi,inimii noastre. Adica daca noi avem o inima,inima noastra de ce nu ar fi capabila sa detina una ? Iar daca noi avem umbra datorita luminii de ce inima noastra nu ar avea umbra cand sufletul nostru este imbibat in contraste ? Iar daca umbra noastra plange in momentul in care se striveste de asfaltul vietii, de ce cea a inimii nu ar plange cand se izbeste continuu de sentimente meschine , provocand suvoaie pe chipul nostru ?
Lacrimile sunt adevaratul botez al sufletului , in special cele ce izvorasc din dragostea sincera.
Cu toate ca acestea se nasc din numeroase motive , furie, suparare, bucurie , nesiguranta, etc ,indiferent de motivele pentru care acestea se ingramadesc pe fata ta , aceste umbre ale inimii iti sunt eliberare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu