Patricia .

      Alergam prin toate ecuatiile din capul meu , era aglomeratie atat in interiorl meu cat si in autobuz. Eram epuizata,vroiam doar sa ajung acasa si sa ma intind in pat.

      -Cum te numesti ?

   Am privit-o pentru o secunda in ochi , era atat de frumoasa.

      -Ioana,tu ?

      -Patricia .

    M-a privit cu atat de multa blandete si...compasiune . M-a privit de parca ar fi intuit toata drama din capul meu . In acel moment am inteles ca era un inger trimis in Infermul Pamantului pentru a-mi lumina ziua si  totodata sufletul . Mi-a amintit ca am uitat cu desavarsire sa ma bucur cu adevarat,am uitat sa fiu copil. Poate ca nu o voi mai revedea pe Patricia,insa pentru mine a insemnat o alta lectie.

   Fii copil , bucura-te de lucrurile marunte,nu cauta maretia.