Cand in ale mortii brate ma voi arunca sa nu fii trist,aminteste-ti
filosofia zambetului meu si taci.
Cand cu ale sale brate reci ma va imbratisa,iubeste-ma cu aceiasi
ardoare sau uraste-ma caci te-am parasit poate prea devreme si am lasat in urma
mea prea mult nisip.
Cand moartea va fi cea din urma dragoste a mea, aminteste-ti ca tu ai
fost cea dintai.
Cand ma vei cauta,asculta-mi cuvintele printre valuri caci doar marea a
reusit sa mi le fure. Inchide ochii si asculta-ma . Marea iti va soptii durerea
mea si toate lacrimile si noptile de care tu nicicand nu ai stiut .
Cand zambetul meu va fi doar venin,aminsteste-ti ca stelele stralucesc
doar noaptea.
Daca dupa toate cate ti-am spus vei tine capul plecat,mai priveste-ma o
clipa si aminteste-ti iar suflet bun al meu ca totu-i trecator,dar iti promit
asa ca-n copilarie ca voi lua toata durerea cu mine.
Si daca vreodata lipsa-mi vei simtii, te voi astepta asa cum am facut-o
mereu,doar ca acum ma odihnesc in nisip,dar nu in cel ce l-am presarat in
drumul meu .
Cui ii este dedicata aceasta gandire a ta ?
RăspundețiȘtergere