Iubire,copil fragil al
eternitatii,in ochii tai se naste si moare viitorul. Ti-e sufletul mai batran
ca timpul destramat de imperfectiunea vietii.
Te-ai impartit de nenumarate ori la doi,uitand de perfectiunea unui
intreg. Nu te vreau injumatatit,vreau sa-mi fi Alfa,iar eu a ta Omega.
Deseneaza-mi constelatii pe trup si transforma-ti buzele in praf de
stele. Du-ma departe de mine si asculta-mi tacerea. Tine-mi visele in
eternitatea ta si transforma-mi nebunia in linistea pe care nu am avut-o. Ia-ma
in brate,deschide-ti aripile si invata-ma sa zbor peste amurgul verii. Nu ma
parasii,caci fara tine sunt doar o fantoma a timpului sfaramat in mii de
bucati,iar eu nu pot fi praf de stele sa cad peste trupul tau, daca maine voi
fi doar o amintire.
Nu
sunt perfectiune,caci asta iti apartine numai tie,sunt doar o adiere a vantului
ce a primit darul divin de a-ti mangaia chipul in trecerea lui. Nu-ti pot daruii
rasaritul in palma,nici briza marii,caci nu sunt puternica. Iti pot oferii doar
magia viselor si seninatatea zambetului.
Ti-as oferii tot ce insemn,dar sunt doar pulbere de petale ofilite de
singuratate si greseli...si ratacire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu