Maturitate...sau cam asa ceva .

-Vreau liniste , i-am urlat printre randuri , iar el mi-a urat "bun venit in viata"  .

A doua zi m-am trezit resemnata,meditasem suficient si impacata mi-am inceput ziua . Aceiasi cafea prea dulce,acelasi miros de tigara ce-mi inconjoara diminetile . Aceleasi scari vesnic prafuite,aceiasi lumina difuza,trista,a casei. Aceleasi chipuri imbatranite de timp,reci si mult prea seci pentru firea mea entuziasta.
Dezaprobam cu desavarsire ideea ca viata e un lung sir de esecuri ce-ti vor umple ziua,iar partea buna odata cu timpul se neutralizeaza.
Terminasem curatenie in casa,lucrurile erau intr-o ordine ideala,dar eu simteam atata mizerie in jurul meu incat nimic nu ma multumea. Pentru cateva momente m-am deconectat,priveam absent,playlist-ul se terminase de ceva timp. Incepusem un monolog amical cu eul meu interior,ajunsesem undeva prea departe de realitate,din prezent inapoi in trecut si dupa o indelunga analiza m-am inconjurat cu imagini ale viitorului . Am sfarsit vazandu-ma moarta,ingrozita,singura si...in orice masura atat de "ne eu" .
"Nu poate fi asa" , mi-am zis in gand. Am inceput sa grabesc lucrurile,eram in intarziee ,dar nu era o noutate. Viata mea devenise atat de inghesuita incat totul se rezuma la fuga. Fuga de mine,de prieteni,de familie,de iubire,de viata si toate pentru ca sunt insetata de timp,nu-mi ajunge,e prea putin parca...
Nemultumita de fata mea , de mine in general am ajuns la liceu.
Acelasi apel sa aflu pe unde este Sebi,acelasi raspuns "Acum plec" . Uneori ma intreb de ce mai sun, dar poate ca mi-a intrat in reflex,motiv pentru care uneori ma trezesc cu el in telefon si uit de ce l-am apelat .
Aceiasi oameni plictisiti in fata liceului,aceiasi profesori fara viata,aceleasi ore ce parca nu se sfarsesc. Aceleasi discutii si evident aceiasi tigara din pauza. Bine,mereu alta,dar aceiasi,intelegi nu ?
Complet stoarsa de viata ajung acasa . Certuri,discutii,lacrimi . Din nou muzica,sora-mea si finalul de care nu m-as putea lipsii,momentele petrecute cu ea. Urlu,fac crize,tacuta ma asculta,situatia degenereaza,explodez . In graba mea de a exprima prea mult in acelasi timp ma balbai,radem,ne prostim. Merge la somn .
In singuratate si intuneri reanalizez ziua,parca nu a fost atat de proasta.
Vreau sa scriu,dar nu pot transmite,deci n-are rost,cad din nou pe ganduri, pisica nu ma lasa in pace .
"Daca a te maturiza inseamna a pierde atat de multe,aleg sa raman vesnic copil ", ma tot gandeam la asta .
Suna mama,aceleasi intrebari monotone,aceleasi probleme,aceleasi discutii . Pasam vina dintr-o partea in alta,solutia e inexistenta. Inchide telefonul,ceva mai tarziu ne declaram iubire.
Revin la gandurile mele . E trista si posaca viata. A mea nu vreau sa fie asa .
Mai aprind o tigara,zambesc in gol. E ciudat,noi oameni suntem ciudati. Purtam atat dragostea in noi si in acelasi timp atata ura,suntem plictisiti si obositi,dar asta depinde de multe.

"Bun venit in viata!" ,da tata, ai dreptate,poate viata e in mare parte esec,dar sunt atatea lucruri in jur de care imi agat fericirea. Viata mea e dezordonata,banala,necugetata si in majoritatea timpului duhneste a greseli,dar aleg sa o traiesc si sa invat in ritmul meu.
Voi piede multe,stiu,chiar tot ce voi avea,iar timpul nu va  fi niciodata suficient si linistea o voi avea doar la final,dar voi castiga la fel de multe si in fuga mea voi reusi sa respir in visarea mea nesfarsita , pentru ca oricat as fugi, de mine nu pot fugii,intelegi ?
Nu poti sa te ascunzi de tine. Seara cand te vei pune in pat si vei inchide lumina,vei fi si tu la fel ca mine,un amalgam de temeri si credinte,de dragoste si ura, de vise si realitati . Nu poti fugi de tine !